Prietenul meu nevorbitor

La multi ani, Otis!

Cute Dogs Bark the "Happy Birthday" Song
[ link extern ]

Pentru ca eu sunt o mare iubitoare de animale vreau sa impart cu voi bucuria pe care am simtit-o citind acest articol. Nu stiu daca este tocmai locul potrivit pentr a-l posta aici, dar m-am gandit ca si voi, cei care postati aici, indragiti animalele la fel de mult ca si mine.

Maidanezii scapa: Eutanasierea cainilor este neconstitutionala

Curtea Constitutionala (CC) a decis astazi ca intentiile Guvernului de a eutanasia cainii vagabonzi sunt neconstitutionale.


Controversata lege a eutanasierii cainilor vagabonzi a fost adoptata de Camera Deputatilor in noiembrie 2011. Pe 25 noiembrie, Curtea Constitutionala a fost sesizata de 70 deputati PSD si 54 de deputati PNL privind neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea OUG 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan.

Potrivit initiatorilor, prevederile Legii incalca articolul 61 alineatul 2 din Constitutie, intrucat forma in care a fost adoptata de Camera Deputatilor difera fundamental de proiectul aprobat la Senat. In plus, legea incalca articolul 115 alineatul 4 din Constitutie, intrucat aceasta este o propunere de completare si de modificare a unei OUG si nu are la baza o lege speciala de abilitare.

CCR a decis astazi ca doua articole ale legii (respectiv articolele 6 si 8) incalca prevederile constitutionale, ceea ce inseamna ca legea nu poate fi promulgata.

Anuntul privind neconstitutionalitatea legi a fost primit cu urale de membrii organizatiilor de protectie a animalelor care miercuri protesteaza la Palatul Parlamentului, unde este sediul Curtii Constitutionale, relateaza Realitatea TV.

=D>

[ link extern ]

=D>nu ne ramane decat sa ne bucuram!

Va propun:



[ link extern ]

video in subsolul linkului :) sper sa va placa


Cioara - George Topârceanu


Câmpul alb, ca un cearşaf,
Până-n zări se desfăşoară...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,

Nemişcată-n vârf de par
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheşă ca un hornar
ªi macabră ca un cioclu;

Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer;
Singuratică şi mică
Cât o boabă de piper;

Gârbovă ca o feştilă
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare,

Dar sinistră şi pârlită
De la coadă până-n plisc,
Ca o pajură trăsnită
Într-un vârf de obelisc;

Încrustată-n atmosferă
Ca un ou de ciocolată;
Amarâtă şi stingheră
Ca o prună afumată;

Cu alura interlopă
Ca un muzicant în frac,
Cuvioasă ca un popă
ªi smolită ca un drac;

Demnă, ca un om celebru;
Mistică şi fără chef
Ca un basorelief
De pe-un monument funebru;

Incomodă-n soare, ca
Un gunoi în ochi; nefastă
Ca un chibiţ ce-ţi stă-n coastă
La un joc de bacara;

Suspendată ca o notă
Pe un portativ gigant;
Slută, ca o hotentotă
Părăsită de amant.

Mică-n mijlocul naturii
Ca un fir de praf de puşcă;
Neagră cum e cerul gurii
La un câine care muşcă.

Cruntă ca o vînătaie
Cauzată-n match de box;
Ca un bulgăre de cox
Care-a stat o noapte-n ploaie;

Resemnată, ca-n vitrină
O reclamă pentru vulg,
ªi uşoară ca un fulg
De funingine-n lumină;

Tristă ca un crep de doliu
În văzduhul diafan, -
Ca un punct aerian
Pe-al zăpezii alb orgoliu;

Stranie ca un ponos
Al priveliştei de cretă;
Solitară şi cochetă
Ca un cuc de abanos;

Neagră ca o muscă-n lapte,
ªi fantastică-n contur,
Ca un miez adânc de noapte
Cu lumină împrejur;

Fină ca o acadea
De ţiţei topit la soare;
Prinsă-n falduri de ninsoare
Ca un fiong de catifea;

Ireală, ca un duh
Cu penajul ei feeric, -
Ca o cupă de-ntuneric
Răsturnată în văzduh;

Gravă ca o rugăciune
ªi posomorâtă ca o
Figurină de cărbune
Cu nuanţe de cacao;

Tragică, ca o emblemă
A obştescului sfârşit;
Sumbră ca o anatemă
Aruncată-n infinit;

Mută-n liniştea câmpiei
Ca un bloc de piatră arsă,
Ca un ghem de beznă toarsă
Din fuiorul veşniciei, -

Atârnând de bolta goală
Ca un uger de catran
Unde pruncii lui Satan
Vin plângând, să sugă smoală;

Piază-rea, ca un blestem
Azvârlit aşa-ntr-o doară
Creatorului suprem, -
ªi banală... ca o cioară!

1922

Din volumul "Migdale amare"

Unul dintre prietenii mei nevorbitori e batran. Picioarele din fatza incep sa cedeze... dar el nu cedeaza: se tine dupa noi, gaseste forta sa iasa la plimbare – plimbare din ce in ce mai scurta...
In urma cu sapte ani l-au gasit vecinii, intr-o iarna geroasa, ratacind ... Au crezut ca e al nostru (pentru ca am avut, candva, o catelusa rasa boxer) si au sunat la usa noastra... Nu era al nostru dar l-am adus in casa si l-am hranit... Nu manca si am crezut ca e bolnav. I-am dat apa... si nu se mai satura! Era insetat! Timp de sase luni am cautat stapanul dar nu l-am gasit... si a ramas la noi... Arata jalnic: costeliv si speriat; avea urechile franjuri si era plin de cicatrici... Rinichii nu-l ascultau si mereu aveam de lucru; ochii ii erau ”inecati” in conjunctivita... Nu stia - sau nu voia - sa mearga in lesa... Veterinarul a spus ca are cel putin varsta de doi ani - varsta la care un caine mai poate fi educat dar de dresat cam greu, mai ales luand in considerare si rasa, caracterizata si prin incapatanare.
In timp, cu rabdare, si-a revenit... A invatat sa accepte lesa, putea astepta pana la momentul programat pentru plimbare... A devenit un caine asa cum toti proprietarii de caini isi doresc. Un caine care te intampina cu bucurie cand revii acasa - chiar daca ai lipsit numai zece minute.
Oamenii il credeau pittbull si ne intrebau cum de avem curaj sa-l tinem in casa! Cata ignoranta! Sa confunzi un caine boxer cu un pittbull! Degeaba le spuneam ca-i boxer, tot pittbull ii ziceau a doua oara... Abia tarziu s-au convins ca e un caine prietenos si dornic de joaca. Era suficient sa-i zica cineva ”Ce faci, Bobi?” ca imediat incepea sa se ”contorsioneze” de bucurie, miscandu-si tot corpul, sarind, tropaind...
Si apoi, cainele pittbull este un caine ca oricare altul, cand il educi cu rabdare si ii oferi dragoste.

Personalitatea masculului nu se poate compara cu cea a femelei boxer! Cred ca astfel stau lucrurile in cazul tuturor raselor de caini. Bobi (l-am numit astfel pentru ca a fost numele la care a reactionat imediat, cand incercam sa-i ghicim numele) se bucura la oricine trece pragul... dar pe strada nimeni nu se poate apropia la mai mult de un brat distanta – sa zic asa...

Ne priveste cu ochi vioi: nu e tocmai bolnav, e doar batran. Incearca sa se joace, dar nu mai poate. Casa va parea pustie cand nu va mai fi...
Veterinarul spune ca afectiunea la cervicala – afectiune caracteristica in special cainilor din rasa boxer si ciobanesc german - duce la paralizie... Va fi altfel in cazul lui Bobi... trebuie sa fie altfel - paralizia nu vrem sa o luam in calcul... pentru ca eutanasia nu poate fi o alegere... Cand va fi sa moara va fi brusc, fara suferinta lunga. Cainele ne iubeste, nu ne va chinui lasandu-ne sa il vedem ca sufera. Cand un animalutz in suferinta te priveste lung nu stii ce-si doreste: sa il ajuti, sa ii curmi suferinta... Si nu poti face o alegere... Poate ca nu face decat sa te priveasca lung, ca un semn de adio. Dar niciodata nu stii - pentru ca e necuvantator...
Si dupa ce nu-l mai ai nu-l uiti curand... Iti amintesti toate prostioarele pe care le-a facut de-a lungul timpului - si pentru care l-ai certat dar care mai apoi te amuza... Iti amintesti pagubele pe care le-a facut, iti amintesti cum unii s-au speriat de caine si te-ai simtit vinovat dar acum nu-ti mai pasa si te amuza reactiile oamenilor care se sperie inclusiv de cainii tinuti in lesa si care se afla la distanta de ei. Te distreaza toti aceia care ti-au strigat ca lumea moare de foame si tu plimbi caini... Toate amintirile legate de animalutz devin frumoase...

Oare de ce atunci cand iti moare un apropiat esti disperat, dar cand iti moare catelul sufletul iti este sfasiat?
Povestea Dianei mi-a adus aminte de propriile-mi animalute si nici acum, dupa atatia ani trecuti de la intamplari grele, ranile nu s-au cicatrizat. Simt aceeasi sfarseala .... Oare de ce dupa oameni nu se intampla acelas lucru?
Simtiti la fel sau sunt eu stramb plamadita?