Bine ne-ati gasit @jade! Ati vazut ca stim sa ne si relaxam, reusim sa ne mai detasam de contabilitate, din cand in cand;).
Ma bucur ca ne-ati facut cunostinta cu familia Dvs. extinsa, formata din necuvantatoare. Imi pare rau pentru Foxy. Si eu am avut o catea dalmatian de care imi aduc mereu aminte cu drag, Alma.
Daca urmariti topicul o sa observati ca si noi am scris despre animalele ce ne sunt dragi si care convietuiesc impreuna cu noi. Si copiii mei au crescut cu animale in apartament, iata ca au ajuns la 21 si 20 de ani si avem in continuare casa plina de necuvantatoare.
Sarbatoare mare astazi pentru pisica Kiki, care implineste 80 de ani (16 pisicesti).
Pisica cu o suta de nume, pentru ca o gratulam cu un nou nume in functie de atitudinea ei sau personalitatea de moment, cu o privire de Tatanka (bizon in limba Lakota amerindiana) imi multumeste printre suspine de placere, pentru regalul somon cu legume pe care il savureaza.
Desi este o pisica rasfatata si razbunatoare, atunci cand considera ea ca trebuie aplicata o sanctiune, este ghemotocul de blana care nu de putine ori m-a ajutat sa zambesc, atunci cand eram trista sau necajita.
Pentru ea si celelalte 2 "maimute" care au tot varste inaintate, am inceput acum 3 ani sa invat si medicina veterinara. Noroc cu netul si cu Animal Planet-ul pentru ca pot accesa informatii, inclusiv despre terapii alternative ca remediile homeopate sau acupunctura.
Mi-a prins bine invatatura, pentru ca atunci cand am descoperit un lipom care putea fi inlaturat doar cu anestezie locala si fara rezectie majora (la varsta ei daca ascultam veterinarul in privinta anesteziei totale, mi-o adormea definitiv) am putut argumenta si d.p.d.v medical, sustinerile mele.
Inca de cand a poposit in familia noastra, Kiki a avut un comportament de "buricul universului", desi imi incapea intr-o mana. Apoi a venit Xara, care desi avea 2 luni era cam de 3-4 ori cat Kiki. Fire blanda si ingaduitoare, dupa primul an de convietuire impreuna, Xara a reusit sa "convinga" pisica ca este caine. Adica: ma anunta ca vrea afara, iese in curte odata cu cele 2 cateluse si intra in casa imediat ce prin semne le chem, miauna cand suna soneria (diferit daca este postasul sau Enel-ul), si ataca daca simte vre-un pericol la adresa noastra. Ea este sefa de haita. Cand are chef, deoarece nu este pofticioasa, se duce si mananca din castronul lui Xara. Aceasta sta cuminte si asteapta pret de cateva secunde ca sa ii demonstreze Kiki ca ea este boss-ul, dupa care mananca.
Daca ati vedea cum doarme cuibarita si cu o labuta incearca sa il o tina in brate pe Xara...este un moment de genul "animalute in ipostaze dragalase".
Ma uit la "babuta" mea, cu drag, si ma intreb oare cat o sa ma mai pot bucura de prezenta ei.
Multumim frumos Gabriela.
Am vizionat impreuna dedicatiile muzicale, care sunt excelente. =D>
La fel cum canta pisica la pian, cam asa bate Kiki in tastatura mea de la laptop, dar pe ritmuri mai lente gen Keiko Matsui.
In privinta dansului, practica doar dansuri razboinice si numai cand cineva ridica vocea. :D