Prietenul meu nevorbitor

Daca aveti timp si vreti sa ne faceti partasi la bucuriile pe care le ofera compania unui prieten (cica) nevorbitor, am rugamintea sa o faceti.

Catelul meu, Oliver

Al meu a fost corcitura de labrador. Trebuia sa-i dai tot timpul de lucru... Toooata ziulica, cat era de lunga, statea in strada, langa niste mesteri auto si verifica toate suruburile, piulitele si surubelnitele astora...
Ajunsese sa spuna boooooboooo cand vedea punga cu mancare.
I-am pus zgarduta cu un medalion pe care scria: "ma numesc OLIVER si nu musc"...
Fugea de acasa in permanenta. Isi lua avant sa sara gardul (l-am pandit).
Nu i-am pus lant...Ii era frica sa stea afara cand era furtuna, ploaie.
Buna dimineata o dadea cum deschideam usa! Era tzust in pat, asa ...dintr-o data.
Daca-l certam cu "magarule"...pleca cu capul plecat de ti-era mai mare mila...
A imbatranit. Il dureau picioarele din spate. Il acopeream seara ca pe un copil. Statea cuminte pe patutul lui de pe terasa si tragea paturica spre el.Nu-l mai am.
As lua altul...dar....
Si poate as lua, daca nu ar trebui sa il ingrijesc atat. Pentru ca se cuvine.

Pisicuta mea, Lili

O comoara. Pufoasa, grasa, lenesa si maaare smechera...
"Zidul" dintre camere este din lemn (usi care se rabateaza). Ei sa fi vazut distractie cand incearca sa se urce pe "glass wand" . O tragea fundul in jos...Aluneca disperata, se enerva ca nu poate sa ajunga sus. O luam in brate si o asezam sus pe usa. Atunci sa vezi disperare...ca nu stia sa coboare...Dadea in marsalier, mieuna, facea ochii ca farurile...

A facut 6 pui si am trimis-o la sat cu tot cu puisorii ei. Acum sunt care pe unde, pe la ce stapan...dar am auzit ca se intalnesc.


:vishenka:

edit later: Am avut papagali, capra (nici nu stiti ce personalitate au caprele), porumbei, ratusca, gaini, cocos, gansac, pesti ...Dar asta o sa povestesc mai tarziu.