M-am casatorit in 2001 , in 2004 am nascut fetita dar in ac an am intentat prima actiune de divort . Am renuntat insa dupa 2 termene de frica si din dorinta de a avea copilul tata. In ianuarie 2007 m-am hotarat si am intentat a 2 a actiune care s-a tot lungit inexplicabil pentru mine. Totul parea sa decurga bine,marturia mamei a scos in evideta comportamentul lui fata de mine si copil .Insa hotararea judecatoarei a fost surprinzatoare .. mi s-a respins pentru faptul ca nu as fi avut motive intemeiate sa desfacem casatoria ,cu toate ca noi nu stateam impreuna de cateva luni bune. Recurs nu am facut deoarece am inteles ca acolo se discuta probleme de fond .. chiar daca avocata mea imi promisese in schimbul a 1500-2000 de euro ca totul se va rezolva la recurs..nu am avut incredere asa ca nu am luat in calcul acest lucru.
Eu am inteles de la fosta mea avocata ca e mai complicat daca cer alta actiune pentru ca trebuiesc motive noi de dovrtz.. dar nu e deajuns ca nu mai suntem impreuna de aproape 2 ani..nu locuim impreuna..,doar pentru fostul sot are mai multe de pierdut daca divortam nu cred ca poate exista vreo lege sa ma tina legata de el.. inteleg ca toata lumea (care nu-l cunoaste cu adevarat il compatimeste) ca vai e preot..de ce nu sunt luate in considerare si drepturile mele ..
Cu tot respectul cuvenit, e bine ca sa fiti mai concisa si sa ne explicati, pe scurt, ce doriti. Asta dupa ce veti face ordine in gandurile dvs. si veti putea lua o decizie pentru viitor ce anume doriti sa faceti.
Divortul se poate formula din nou; daca vreti sa nu fie nici un fel de probleme cu incredintarea fetitei, va trebui sa va cautati de lucru si sa va centrati mai mult pe ceea ce doriti sa faceti cu viata dvs.
Divorț și minor
Mira TK
Fratele meu a divorțat si are o fetiță în vârstă de 6 ani . La divort nu i s au stabilit orele de vizita asupra fetiței, pentru ca asa a dorit mama ... (vezi toată discuția)