Circuitul cererii de chemare in judecata - pentru cei care doresc sa isi sustina singuri cauza

Un fel de rezumat al modului in care se ajunge la o hotarare judecatoreasca...
Ideea, recunosc, apartine utilizatorului che_gargara.

Am copiat de pe site-ul unei instante...

1. CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATÃ
Cererea de chemare în judecată se depune la registratura instanţei şi trebuie să cuprindă:
- datele personale şi de identificare ale părţilor: nume, prenume, domiciliu sau reşedinţă, iar pentru persoanele juridice, numărul de înmatriculare la Registrul Comerţului, codul fiscal şi contul bancar.
- ce drept solicită reclamantul să îi fie recunoscut de către pârât
- valoarea, atunci când pretenţiile formulate în cerere au o valoare în bani
- prezentarea pe scurt a faptelor
- textul de lege pe care reclamantul îşi întemeiază cererea (această precizare nu este obligatorie, instanţa sesizată califică acţiunea)
- dovezile pe care se sprijină cererea (înscrisuri anexate la cererea depusă, solicitarea probei cu martori, expertiza, după caz).
- semnătura celui care a formulat cererea.
Pentru a fi primită, cererea trebuie să fie depusă în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă. Se poate depune personal sau prin mandatar, dar şi prin poştă, în plic.
Excepţie: cererile de divorţ depuse personal de reclamant le primeşte numai preşedintele instanţei sau judecătorul de serviciu, in anumite zile din săptămână prestabilite la nivelul fiecărei instanţe
2. CONSTITUIREA DOSARULUI
Cererea se înregistrează, apoi primeşte, prin intermediul unei aplicaţii informatice – ECRIS - un număr unic pe ţară şi devine dosar
- Persoana care a formulat cererea devine reclamant
- Persoana împotriva căreia s-a formulat cererea devine pârât
Pârâtul poate depune, la rândul său, o cerere denumită "întâmpinare", prin care se apără împotriva pretenţiilor reclamantului.
Întâmpinarea trebuie să cuprindă:
- datele personale şi de identificare ale părţilor: nume, prenume, domiciliu sau reşedinţă, iar pentru persoanele juridice, numărul de înmatriculare la Registrul Comerţului, codul fiscal şi contul bancar.
- excepţiile de procedură pe care pârâtul înţelege să le ridice la cererea reclamantului, răspunsul la pretenţiile în fapt şi în drept formulate de acesta,
- dovezile prin care pârâtul se apără împotriva acestora
- semnătura pârâtului
Întâmpinarea trebuie depusă, cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, în atâtea exemplare câţi reclamanţi sunt în cauză, plus un exemplar pentru instanţă.
Dacă pârâtul nu a depus întâmpinare, la solicitarea lui, instanţa îi poate acorda un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.
3. CITAŢIA
Grefierul citează părţile dosarului pentru primul termen de judecată.
Dacă reclamantul a depus cererea personal, nu va mai fi citat pentru că i s-a adus la cunoştinţă primul termen în momentul înregistrării cererii sale (are termen în cunoştinţă).
Grefierul citează pârâtul prin documentul numit citaţie, şi care cuprinde:
1. numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;
2. anul, luna, ziua şi ora la care se va judeca dosarul;
3. instanţa şi sediul ei;
4. numele, domiciliul şi calitatea celui citat;
5. numele şi domiciliul părţii potrivnice şi obiectul cauzei;
6. alte menţiuni prevăzute de lege;
7. parafa instanţei şi semnătura grefierului.
Anexat citaţiei, pârâtul primeşte şi un exemplar din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
4. ªEDINŢA
Toate dosarele ce se judecă într-o zi de acelaşi complet de judecători formează o şedinţă
- grefierul predă judecătorului şedinţa pentru a fi studiată cu cel puţin două zile înaintea datei fixate pentru şedinţa publică de judecată
- fiecare dosar se dezbate în şedinţa publică de judecată, la termenul fixat
Excepţie: se judecă în şedinţă nepublică, sau în cameră de consiliu anumite tipuri de cauze, pentru a fi protejate anumite drepturi fundamentale (de ex. viaţa intimă, familială sau privată) sau pentru a se asigura o mai bună judecată sau administrare a probelor
Preşedintele completului de judecată deschide, suspendă şi ridică şedinţa de judecată.
Preşedintele dă cuvântul mai întâi reclamantului şi apoi pârâtului. Dacă este necesar, acesta va da cuvântul părţilor, de mai multe ori, având dreptul să-l limiteze în timp de fiecare dată.
La începutul şedinţei de judecată, părţile pot cere instanţei amânarea cauzelor care nu sunt în stare de judecată la acel termen şi care nu provoacă discuţii contradictorii. Această amânare se poate face şi de un singur judecător.
Restul cauzelor se strigă în ordinea listei iar cele care sunt în stare de judecată, se soluţionează.
Părţile dezbat cauza verbal, dacă legea nu dispune altfel.
Dezbaterile din şedinţă se vor consemna în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi de grefieri.
În fiecare cauză strigată în ordinea de pe listă, dacă este în stare de judecată, preşedintele completului de judecată declară dezbaterile închise şi acordă cuvântul părţilor pentru a pune concluzii pe fond, apoi o va reţine pentru a pronunţa hotărârea.
Preşedintele ridică şedinţa după ce toate cauzele de pe lista de şedinţă au fost strigate.
Completul se retrage în camera de consiliu ca să delibereze şi să se pronunţe asupra cauzelor judecate.
5. DELIBERAREA ªI PRONUNŢAREA
Completul de judecată deliberează şi scrie dispozitivul, apoi, preşedintele completului se întoarce în sala de şedinţă şi îl pronunţă în şedinţă publică.
Soluţiile pronunţate în fiecare cauză, termenele acordate în cauzele amânate, alte măsuri dispuse în şedinţa de judecată se menţionează pe scurt în condica şedinţei de judecată, astfel încât părţile să ia cunoştinţă despre situaţia dosarului, dar şi în aplicaţia ECRIS, astfel că părţile pot consulta situaţia dosarului şi în format electronic, la adresa [ link extern ] .
Hotărârea judecătorească este actul final al judecăţii şi reprezintă actul de dispoziţie al instanţei cu privire la pretenţiile deduse judecăţii.
Hotărârile prin care instanţele de judecată soluţionează cauza atunci când aceasta se judecă în primă instanţă, adică pentru prima oară, se numesc sentinţe. Cele prin care se soluţionează apelul şi recursul se numesc decizii.
Toate celelalte hotărâri pronunţate de instanţă, în cursul judecăţii, se numesc încheieri.
Dacă instanţa nu poate hotărî de îndată, pronunţarea se poate amâna pentru un termen de cel mult 7 zile, anunţat de preşedintele completului de judecată şi menţionat în condica şedinţei de judecată.
Hotărârea trebuie să reflecte opinia majorităţii judecătorilor care formează completul de judecată.
Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care va fi scrisă pe cererea de chemare în judecată, pe cererea de apel sau de recurs ori pe ultima încheiere.
În situaţia în care această majoritate legală nu se poate întruni (de exemplu, în cazul completelor formate din doi judecători, când fiecare judecător are altă opinie), cauza se va judeca din nou, în complet de divergenţă (la membrii completului se va alătura şi preşedintele instanţei sau al
secţiei) în aceeaşi zi sau în cel mult 5 zile.
Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa, în materie civilă, sunt:
- admiterea cererii, atunci când, din starea de fapt reţinută şi din aplicarea legii rezultă că cererea reclamantului este îndreptăţită şi dovedită
- admiterea în parte a cererii, atunci când, din starea de fapt reţinută şi din aplicarea legii rezultă că cererea reclamantului este numai în parte îndreptăţită, iar judecătorul va arăta şi care capăt de cerere l-a respins şi pentru ce motive
- respingerea cererii, atunci când, din starea de fapt reţinută şi din aplicarea legii rezultă că cererea reclamantului este neîndreptăţită sau nedovedită (adică nu a dovedit instanţei ceea ce a cerut).
Mai există şi alte situaţii când instanţa respinge cererea (ca urmare a soluţionării unor excepţii):
- ca tardiv introdusă (atunci când cererea a fost introdusă cu depăşirea unui termen stabilit expres de lege- de ex.: cererea a fost introdusă peste termenul de 45 de zile prevăzut pentru contestaţia împotriva deciziei de pensionare)
- ca prematur introdusă (atunci când cererea a fost depusă înainte de împlinirea unui anume moment prevăzut de lege - de ex.: contestaţia împotriva unei deciziei de pensionare neemise încă)
- anularea cererii - ca netimbrată, sau insuficient timbrată, atunci când, deşi i s-a pus în vedere să plătească taxa de timbru la valoarea pretenţiilor, reclamantul nu a făcut dovada plăţii
- ca introdusă de o altă persoană decât reclamantul, atunci când acesta nu a semnat cererea nici la momentul depunerii, nici la termenul pe care i l-a acordat instanţa anume pentru a o semna
Judecătorul mai poate pronunţa hotărâri prin care ia act de renunţarea părţilor la judecată, de renunţarea părţii la însuşi dreptul pretins, prin care dispune suspendarea judecării cauzei, în cazuri limitativ prevăzute de lege, prin care ia act de învoiala părţilor, ş.a.
6. COMUNICAREA HOTÃRÂRII
Grefierul tehnodactilografiază sentinţa în baza motivării redactate de judecătorul redactor şi o comunică părţilor
Prin regulamentul de ordine interioară, judecătorul are, de principiu, 30 de zile, pentru a redacta considerentele hotărârii luate (motivele în fapt şi în drept pentru care judecătorul a pronunţat respectiva soluţie).
Aceasta reprezintă partea cea mai extinsă a unei hotărâri şi în cuprinsul său instanţa va arăta fiecare capăt de cerere, apărările părţilor, probele care au fost administrate, motivele pentru care unele dintre acestea au fost reţinute iar altele au fost înlăturate, excepţiile invocate de părţi sau de către instanţa de judecată, din oficiu şi modul în care au fost soluţionate, textele de lege pe care le-a aplicat la situaţia de fapt stabilită.
Cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, astfel că dacă aţi câştigat procesul şi aţi efectuat cheltuieli, trebuie să le solicitaţi.
Înainte de închiderea dezbaterilor, instanţa trebuie să pună în vedere părţilor dreptul pe care îl au de a cere cheltuieli de judecată.
Va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată partea care a căzut în pretenţii, adică partea care a pierdut procesul. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar, onorariile avocaţilor şi experţilor, cheltuielile pentru deplasarea părţilor şi martorilor la instanţă, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat procesul, va dovedi că le-a făcut.
Instanţele comunică, din oficiu (adică fără vreo cerere), toate hotărârile care pot fi atacate de părţi cu apel sau cu recurs. Dacă hotărârea este irevocabilă (nu mai poate fi atacată cu apel sau recurs) nu se mai comunică din oficiu, dar părţile pot obţine, la cerere, o copie conformă cu originalul, de la registratura instanţei.