Metoda divort

De ambii soti depinde daca divortul va fi sau nu de durata. Culpa, comuna sau numai a unuia din soti, nu afecteaza durata procesului. Daca doriti un divort elegant, este bine sa va prezentati amandoi in fata judecatorului si sa spuneti ca sunteti de acord cu divortul, iar cu privire la minor ati hotarat ca acesta sa ramana in grija dvs. Se va efectua o ancheta sociala pentru a se vedea cine are conditii pentru ingrijirea si educarea minorului si veti propune un martor, care sa arate cum este ingrijit minorul si daca sotii contribuie la cresterea si educarea lui. Nu puteti divorta prin acord pentru ca aveti un copil minor. Avocat din oficiu nu vi se acorda in divort. Va spun ca nu e atat de greu sa va aparati singura. De regula, minorul este incredintat mamei. Fiecare din soti poate porni actiunea.

:offtopic: Dv. ati fost deja la un avocat? Caci chestiunea cu "a rezultat un minor" am intalnit-o des si numai la avocat, rara la restul oamenilor simpli... Bine, si pe la alti juristi, juzi etc.
Dintr-o casatorie nu prea rezulta majori, asa incat, a rezultat un copil, e ok. :D Era o divagatie...

Nu exista avocat din oficiu in cauzele civile decat in cazuri exceptionale, cu venituri sub 400 de lei pe membru de familie si nu inseamna si reprezenatre in instanta... Se poate cere si asistenta judiciara, amanunte aici: [ link extern ]

Nu conteaza cand va mutati in chirie daca sotul e de acord cu incredintarea copilului catre dv. Vedeti insa sa nu se razgandeasca.

Nu putem sti ce divort sa alegeti (prin acord nu merge, nu indepliniti conritiile legale), caci nu stim ce puteti demonstra mai repede. Sa va descriu ce inseamna fiecare... ar fi cam mult.
Referitor la rapiditate... cred ca suntem singura tara din lume cat de cat civilizata unde se mai crede ca se pot obtine lucruri si bune si ieftine si rapide... :D
Acesta este un sait, un forum, va poate informa, dar nu va poate ajuta sa alegeti o solutie juridica exacta potrivita, caci nu e profesionist sa se intample asa, nu se poate tine seama de muuuulte elemente de fapt (care conteaza foarte mult intr-un divort) etc.

In situatia dv. insa as introduce un divort din culpa comuna, as merge la primul termen cu un martor comun sau cu doi martori care sa cunoasca faptul ca nu va mai intelegeti si... as cere divortul fara motivarea hotararii.

Buna ziua.
Multumesc pt raspunsuri.
Nu am consultat pana in prezent un avocat, dar mai citesc si eu una alta, incerc sa ma prind. Am formulat expresia "a rezultat un minor" care este preluata din dreptul fam, avand in vedere faptul ca este o diferenta in drept atunci cand e un copil cu varsta mai mica de 10 ani (dr fam) sau 16 ani cand are capacitate de exercitiu, dar nu deplina (cred ca am formulat corect).
Am inteles ca in situatia noastra se poate depune o cerere de divort de catre unul dintre noi, iar instanta va hotara daca desfacerea casatoriei e motivata de culpa comuna sau din vina unuia dintre soti. Am facut o cerere (pe care nu am depus-o inca) unde am mentionat la motive: nepotrivirea de caracter, fara prea multe detalii. Este corect? Se mai practica acest motiv? Cred ca daca e cazul, vom da detalii in fata instantei.

O zi buna.
Multumesc.

Da, eu am facut o gluma in sensul ca, desi larg raspandita expresia, ea e gresita.
Si la 10 si la 16 ani, in divort, copiii au aceleasi drepturi si ambii sunt la fel nde minori... :D

Puteti motiva oricum, ideea e sa demonstrati... Nepotrivire de caracter mie nu-mi spune nimic. Dv. stiti ce inseamna? Va intreb pentru ca, nu numai va trebui sa aratati instantei exact, practic, ce situatii de nepotrivire sunt, dar va trebui si sa demonstrati. Si ma intreb: stie martorul ce inseamna aceasta nepotrivire si in ce consta ea, practic?

IN plus, dv. trebuie sa invocati vina cuiva: a lui sau comuna... Nu puteti lasa instanta sa aleaga... pare ca nu stiti de ce vreti sa divortati, nu aveti motive intemeiate...

Mai bine mergeati la un avocat care va facea cererea si va sfatuia, va spunea in ce consta acest proces etc. Nu neaparat sa va reprezinte, dar ca sa stiti cu ce se mananca si ce trebuie sa faceti ca sa nu ajungeti sa afecti apel la hotarare ca instanta "nu v-a divortat" ca n-ati stiut sa dovediti... cu se intapla cu jumatate din sedintele de la Tribunalul Bucuresti... ;)

Buna ziua!
1. Ca metoda de divort, in cazul dvs. puteti alege numai intre divort din culpa axclusiva a unuia dintre soti sau divort din culpa comuna.
Divortul prin acord nu poate avea loc in cazul dvs. intrucat aveti deja un copil minor rezultat din casatorie.
Pentru divort prin acord sunt necesare indeplinirea simultana a doua conditii: sa fi trecut cel putin un an de la data incheierii casatoriei si sa nu existe copii minori rezultati din casatorie (art. 38/ Codul familiei). In cazul dvs. una din conditii nu este indeplinita.
2. Cererea o face sotul care cere divortul, care in proces va avea calitatea de reclamant. Ca motive se pot invoca neintelegeri ireconciliabile, adulter, violente, alcoolism, absenta de la domiciliu etc.
Dovada motivelor o puteti face atat cu martori si inscrisuri, cat si cu interogatoriul sotului. Mai nou, interogatoriul este admis la divort si pentru motivele de divort, nu doar pentru incredintarea minorului, lucru care va poate ajuta.
3. Actiunea se poate porni cu sau fara avocat. Nu este obligatoriu sa va angajati avocat, nici ca reclamant, nici ca parat. Este numai recomandabil, pentru mai rapida solutionae a procesului. Uneori reusim sa mai sarim peste etape.
La divort nu se acorda avocat din oficiu.
4. Este bine sa aveti deja o locuinta (inchiriata, sau la parintii dvs.) la momentul introducerii cererii de divort, intrucat fara locuinta nu veti obtine incredintarea minorului. Autoritatea tutelara va trebui de asemenea sa intocmeasca un raport de ancheta sociala la ambele adrese ale parintilor, pentru a evalua conditiile pe care le ofera ambii parinti. Fara domiciliu, dvs. nu va va putea incredinta minorul pentru ca nu aveti unde sa-l cresteti.
5. Este foarte bine ca aveti un loc de munca stabil, acesta fiind un alt criteriu in functie de care se apreciaza incredintarea minorului catre unul sau altul dintre parinti.
Cu stima,
av. Silviu Serban