In anul 2006, un prieten m-a rugat sa il ajut cu o suma mai mare de bani, aproximativ 2000$.Cum nu aveam acesti bani, dar am inteles situatia disperata a omului, am facut prostia de a contracta un credit de nevoi personale la o banca pentru a-l ajuta, acesta promitandu-mi ca in maxim 6 luni imi returneaza banii.
In ziua in care am ridicat suma de la banca si i-am dat banii, acesta a mers si i-a depus pe cardul lui personal eliberat de alta banca, aceasta fiind practic singura dovada daca ii pot spune asa. Cele 6 luni au trecut si persoana respectiva, care timp de 1 an a impartit acelasi apartament cu mine, nu mi-a returnat banii, iar dupa 1 an s-a si mutat la o adresa necunoscuta mie, refuzand sa mai raspunda la telefon. Am incercat sa il contactez pe email si am primit cateva raspunsuri in care imi spune ca nu doreste sa imi returneze banii acum si ma ameninta ca daca voi depune vreo plangere in sensul acesta, va avea grija sa ma faca sa regret si nu voi mai vedea acei bani niciodata. A incercat si sotul meu sa ia legatura cu el, tot prin intermediul postei electronice, si de cateva ori a primit acelasi raspuns, adica persoana recunoaste ca are acea datorie fata de mine dar spune clar ca momentan NU VREA sa o plateasca.
Au trecut deja 5 ani si, chiar daca poate parea prostie faptul ca am ajutat un om aflat la ananghie, ma apasa frustrarea de a nu gasi o cale de rezolvare a acestei probleme. Creditul a fost contractat pe o durata de 7 ani si eu inca platesc dobanda bancii pentru banii aceia.
Va rog respectuos sa imi spuneti daca exista o cale legala de a-mi recupera banii de la acest om.
Stimata doamna,
din pacate timpul in care puteati sa recuperati banii s-a scurs.
Mai exact, termenul de prescriptie este de 3 ani ( art. 3 alin. 1 Decretul 167 / 1958 ) si se aplica in cazul dvs dat fiind natura raportului juridic obligational intre dvs si respectiva persoana.
Iar in ce priveste aspectul penal al problemei, pentru o eventuala condamnare a individului pt savarsirea infractiunii de abuz de incredere, o plangere penala trebuia depusa in maxim 2 luni de la momentul refuzului de restituire - art. 284 Cod. proc. pen. este cât se poate de clar, precizând că: ”în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că e necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul”.
Multumesc frumos pentru raspuns, domnule avocat Velicu, insa cu privire la aspectul penal al problemei, refuzul de restituire practic nu poate fi definit ca un refuz real, intrucat individul nu a spus in corespondentele anterioare ca nu imi va plati NICIODATA datoria, ci a spus ca o va face atunci cand va vrea el sa o faca. Legea poate defini ca perimata actiunea chiar daca am dovezi ca am asteptat in tot acest rastimp returnarea datoriei, cu convingerea ca se va intampla intr-un viitor apropiat?
Pot inainta oare plangere penala sub acuzatia de santaj, bazandu-ma pe faptul ca in repetate randuri m-a amenintat in scris ca daca depun plangere pentru a-mi recupera banii, o sa aiba grija sa regret si n-o sa-i mai vad niciodata?
Dar in primul mesaj ati scris ca v-ati inteles ca in maxim 6 luni sa va returneze banii imprumutati si nu ati convenit un termen nelimitat.
Chiar si in ipoteza in care instanta ar admite cererea ca fiind facuta in termen, eu zic ca e foarte greu sa aveti sorti de izbanda in conditiile in care imprumutul nu este constatat cu un act sau macar cu martori.
Ati avea raspunsurile la e-mail in care el recunoaste datoria insa trebuie sa dovediti ca acel e-mail ii apartine si iara e greu.