incredintare minor

Buna ziua,
am o mare problema. Sunt in divort, iar minorul (4 ani si 3 luni) a fost incredintat prin ordonanta presidentiala mamei. De cand a fost incredintat, nu am voie sa-l vad, nu am voie sa vorbesc la telefon cu copilul, nu mai stiu nimic despre el. Desi in proces am avut o gramada de dovezi care erau in avantajul meu, solutia a fost sa fie incredintat mamei. Judecatorii (si la procesul de baza si in recurs) nici macar nu au citit documentele depuse. E uluitor sa vezi motivarea sentintei care este in totala contradictie cu actele din dosar si cu depozitia martorilor (de ex. in motivarea sentintei se spune ca "din ancheta sociala efectuata la domiciliul mamei, se poate concluziona ca copilul se simte bine la domiciliul mamei". Ancheta sociala facuta la domiciliul mamei este doar un tabel in care se specifica marimea apartamentului si venitul sotiei. In ancheta sociala facuta la mine, pe sase pagini se povesteste cat de bine se simte copilul langa mine, cat de bune sunt conditiile pe care le ofer copilului. Oare de unde a scos judecatoarea concluzia ca la mama e mai bine?). Deasemenea am depus convorbiri transcrise in care minorul isi exprima fata de mama lui dorinta de a ramane cu mine (plangand spunea ca vrea la tata. La ultima intalnire care a durat aprox 17 minute a spus de 29 ori ca vrea cu mine!!! Toata intalnirea este inregistrata). La fel si faptul ca sotia este foarte ocupata cu serviciul (trebuie sa stea peste 10 ore zilnic la servici, de multe ori si sambata si duminica este la servici). Sa nu mai zic ca ea domiciliaza in Turda si lucreaza in Cluj, deci mai trebuie sa faca si naveta. Degeaba, nu s-a luat in considerare nimic. Nici macar faptul ca a luat copilul de la mine, iar a doua zi sotia a plecat in delegatie, lasand copilul la niste straini, numai sa nu-l lase cu mine. Copilul trebuie sa fie la mama - asta a fost decizia instantei. Pe nimeni nu intereseaza ca ea il foloseste doar pentru a se razbuna pe mine. Pe nimeni nu intereseaza ca il chinuie psihic (mereu il intreaba de ce dupa tata plange si dupa mama niciodata, ba il ameninta ca "o sa plateasca" pentru faptul ca vrea la tata). Nici cei de la protectia copilului nu sunt "profesionisti". Au programat o intalnire cu sotia si copilul, in care ea a jucat teatru ieftin (a inceput sa planga) si cu asta s-a rezolvat. Nici macar dovada ca l-a dus la gradinita cat timp era bolnav, pentru ca nu avea cu cine sa-l lase, nu a interesat pe nimeni. La mine, are cine se ocupa de copil cat timp eu sunt ocupat. Este persoana care a avut grija timp de peste doi ani de copil, cat timp noi eram la servici.
Pe scurt, eu am conditii mult mai bune (casa cu curte mare, unde copilul este obisnuit, aici am locuit cu totii pana cand s-a mutat sotia cu copilul la Turda intr-un apartament), copilul este mult mai atasat de mine, copilului ii place sa locuiasca la mine, are cine se ocupa de copil cand eu nu pot. (pentru toate astea pot aduce dovezi).
Acum am depus cerere pentru program de vizita. Probabil mai dureaza pana se termina acest proces. Intrebarea e, ce pot face sa vad sau macar sa pot vorbi cu copilul pana atunci...
Am mare nevoie de ajutor. Imi lipseste copilul la infinit............................:((:((:((