Admisibilitatea unei actiuni in revendicare formulata de un singur coindivizar dupa Cauza Lupas

CEDO a scris:

orice prevedere a Convenţiei sau a oricăruia dintre protocoalele sale trebuie interpretată astfel încât să garanteze drepturi concrete şi efective, iar nu teoretice sau iluzorii

Cu alte cuvinte, celor care solicita sa li se dea un TERITORIU nu li se poate da HARTA acelui teritoriu sub cuvant ca ar fi acelasi lucru. Harta nu este teritoriul.
:yes:
Totdeauna aceasta regula a unanimitatii mi s-a parut absurda. De ce sa nu existe o prezumtie de mandat tacit de vreme ce actiunea in revendicare este pur conservatorie? De ce sa nu poata un coproprietar intrerupe prescriptia pentru toti coproprietarii? Pentru ca in felul acesta ajunge la el INTREGUL bun iar el are numai O COTA PARTE? Pai ... e treaba celorlalti coproprietari asta. DOAR a lor, nu a statului, nu a instantei, nu a celui care poseda fara niciun titlu.
1. Desigur ca se restituie. Pe de o parte, cota parte se refera la drept, nu la bun in materialitatea sa, ceea ce conduce la ideea clara ca cel care are cota de 1/ 100000000000 parti poate sa revendice intregul bun de la cel care nu are nici un drept pentru ca dreptul sau, desi este exprimat printr-o cota infinitezimala se intinde asupra fiecarei molecule din bun.
2. Nu, nu sunt recunoscuti ca proprietari unici. De ce trebuie exagerat fara temei? Vezi mai sus.
3. HARTA nu este TERITORIUL. Reclamantul n-are nici un motiv sa revendice cota parte, adica o frantura din harta (o abstractiune) ci bunul (asadar, teritoriul). Are reclamantul dreptul sa foloseasca TOT teritoriul? Da, il are, si-l poate opune TUTUROR afara de ceilalti coproprietari. Asadar, il poate revendica de la ORICE persoana afara de ceilalti coproprietari.
4.

Sunt recunoscuti ca proprietari coindivizari, desi n-au participat la proces?

Hotararile judecatoresti nu sunt constitutive de drepturi decat foarte, foarte, foarte rar - atat de rar incat nu are rost sa dau un exemplu. Hotararile judecatoresti sunt declarative de drepturi. Asadar, ceilalti coproprietari nu au nevoie de hotararea instantei ca sa fie recunoscuti ca fiind proprietari. Ei sunt proprietari indiferent ce zice instanta. Actiunea in revendicare este aceea in care reclamantul vine si zice ca are un raport juridic de natura delictuala cu un tert, raport izvorat din faptul ca tertul ocupa un bun al reclamantului, si cere protectia statului impotriva tertului prezentand instantei titlul care-i da dreptul sa faca aceasta.
5. Solutia ICCJ prin care reclamantului i se restituie o parte din bun proportionala cu cota sa asupra dreptului de proprietate e absolut ridicola. Se opereaza astfel un partaj intre un proprietar si un neproprietar :O Oy-gevalt! cum ar zice domnul Mordechai "Das ist meshugga!" :weg:
... later edit ...
6. Ultimul argument. L-am chestionat pe inteleptul reb Mordechai Yishmael Buxbaum cu privire la problema iar el mi-a zis ca daca ar veni doi la el cu o pricina privind inapoierea unei gradini iar paratul Shmulik si-ar face apararea cu (ne)"regula" unanimitatii, sau argumentul ICCJ i-ar respinge aceste aparari cu urmatoarea motivare:
Dreptul proprietarului de a cere bunul de la cel care-l foloseste fara nici un drept trebuie sa fie acelasi indiferent de natura bunului pentru ca nu exista in Halakha mai multe definitii pentru proprietate, dupa cum bunul se poate sau nu misca ori dupa alte criterii, ci doar una. Asadar, judecatorul trebuie sa-i priveasca pe cei care cer sa le fie inapoiate bunurile la fel, indiferent daca bunul e un cal sau daca e un teren sau o casa ori daca bunul poate fi impartit in natura sau nu poate fi impartit astfel fara a-l strica. Urmeaza ca nu se poate sa-i ceri celui care ti-a luat calul pe care-l aveai impreuna cu fratele tau o jumatate de cal, ci intregul cal. Asta inseamna, Shmulik, ca trebuie sa-i dai inapoi lui Ari ca si oricaruia dintre ceilalti 3 frati ai sai intreaga gradina, nu cate o patrime de gradina fiecaruia din cei 4 frati pentru ca nu te-a pus nimeni judecator intre ei.

domnule, u.b.i.k. multumesc pentru raspuns !!

u.b.i.k. a scris:

5. Solutia ICCJ prin care reclamantului i se restituie o parte din bun proportionala cu cota sa asupra dreptului de proprietate e absolut ridicola. Se opereaza astfel un partaj intre un proprietar si un neproprietar

Nu, nu scrie in decizie ca s-ar fi acordat doar o parte din bunuri.
Am incercat sa gasesc decizia in extenso pe jurindex, pentru detalii, dar in van. Din rezumatul din Curierul Judiciar nu reiese ca ar fi dat o parte din bunuri.

[ link extern ]

48. Guvernul consideră că reclamanţii aveau la dispoziţie o altă acţiune pentru a-şi demonstra dreptul de proprietate, şi anume o acţiune în revendicare a propriilor cote-părţi. În acest sens, el face trimitere la Hotărârea din 3 februarie 2005 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Înalta Curte) a admis parţial o acţiune în revendicare a unui imobil ce aparţinea în coproprietate mai multor persoane şi Facultăţii de Drept din Bucureşti şi care fusese expropriat în 1945. Înalta Curte a dispus restituirea cotelor-părţi revendicate de Facultatea de Drept, însă a respins cererea moştenitorilor celorlalţi coproprietari pe motivul că, în ceea ce-i priveşte pe aceştia, exproprierea fusese legală.
49. Reclamanţii contestă existenţa în dreptul intern a unei căi de recurs care să le permită să revendice numai propriile cote-părţi. Ei arată că circumstanţele cauzei soluţionate prin Hotărârea din 3 februarie 2005 a Înaltei Curţi erau total diferite de cele ale cazului lor. În această privinţă, ei subliniază că acţiunea în revendicare menţionată de Guvern a fost introdusă de Facultatea de Drept din Bucureşti împreună cu totalitatea moştenitorilor foştilor coproprietari. Or, simplul fapt că această acţiune nu a fost admisă decât în ceea ce priveşte cotele-părţi ale Facultăţii de Drept din Bucureşti nu poate duce la concluzia că instanţele interne ar fi analizat-o pe fond dacă ar fi fost introdusă numai de Facultatea de Drept din Bucureşti sau de o parte din moştenitorii foştilor coproprietari.
50. Curtea apreciază că argumentul Guvernului, extras din posibilitatea ca reclamanţii să-şi revendice numai cotele-părţi, este similar cu o excepţie de neepuizare a căilor de recurs interne.
51. Cu toate acestea, Curtea observă, după exemplul reclamanţilor, că situaţia acestora este diferită de cea soluţionată prin Hotărârea din 3 februarie 2005 a Înaltei Curţi. În această cauză, cererea de restituire fusese formulată de Facultatea de Drept din Bucureşti şi de totalitatea moştenitorilor foştilor coproprietari. Prin urmare, Înalta Curte a examinat fondul cauzei. Or, în cazul reclamanţilor, tocmai lipsa de acord unanim al moştenitorilor foştilor coproprietari este cea care a dus la anularea acţiunilor în revendicare.
52. Drept care, Curtea apreciază că soluţia la care a ajuns Înalta Curte în hotărârea citată de Guvern nu poate fi transpusă mutatis mutandis în cauza de faţă.
53. În orice caz, Curtea observă că Guvernul nu a furnizat alte exemple de jurisprudenţă pentru a dovedi eficacitatea unei acţiuni în revendicare referitoare doar la unele cote-părţi dintr-un bun indiviz.

Corect. Mea culpa. Citisem in diagonala fragmentul acesta. :blush2:
:bow: