Chiar daca art. 1188 Cod civ. se afla la capitolul care vorbeste despre copiile actelor autentice, prevederile lui se pot aplica prin asemanare iar punctul 4 al acestui articol dispune:
copiile copiilor nu au nici o putere probatoare.
Desigur ca fiind o dispozitie din 1865 nu facea referire la fotocopiere - procedeu necunoscut pe atunci - ci la copiile scrise de mana in care era mentionat faptul ca s-a facut copia intocmai dupa exemplarul original aflat in arhiva ... si se certifica acesta de catre o persoana care avea dreptul sa certifice. Insa ideea din spatele dispozitiei era urmatoarea: un sir nesfarsit de copii in care se mentioneaza ca "prezenta copie s-a facut dupa alta copie, care s-a facut si ea dupa alta copie, etc. ar semana cu jocul "telefonul fara fir" mai mult decat cu probatiunea in fata unei instante judecatoresti. Probabilitatea strecurarii unor erori care sa se propage de la o copie la alta este atat de mare incat legiuitorul a interzis-o.
Bun, ce are insa toata poliloghia de mai sus de-a face cu fotocopia unui act? Ideea este pana la urma aceeasi: Imposibilitatea de a verifica daca acea copie este conforma cu originalul produce ineficacitatea copiei.
Lipsita de exemplarul original fotocopia nu e decat o simpla hartie fara nici un fel de valoare probatorie.