Contract de renta viagera

:-/

Prin contractul de rentă viageră o persoană - credirentier - înstrăinează un bun în schimbul unei prestații periodice în bani, iar persoana care se obligă - debirentier - să plătească periodic suma până la decesul său (renta viageră).
Renta se poate constitui în favoarea uneia sau mai multor persoane, conform art. 1643 C.civ., aşa cum şi calitatea de debirentier poate să aparţină mai multor persoane, moartea unui credirentier nu duce la stingerea parţială a rentei, ea urmând a fi plătită integral supravieţuitorului, dacă nu s-a stipulat contrariul.
Contractul de rentă viageră este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, deoarece există şansa de câştig sau pierdere pentru ambele părţi, aceasta depinzând de un eveniment viitor şi incert, respectiv durata de viaţă a credirentierului.
Dacă prestaţia periodică în bani se plăteşte pe un timp determinat, contractul nu mai este aleatoriu şi deci nu suntem în prezenţa unui contract de rentă viageră.
Dacă bunul înstrăinat de credirentier este un teren, contractul trebuie încheiat în formă autentică.
Prin contractul de rentă viageră are loc transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului înstrăinat de credirentier, acesta fiind obligat să-l garanteze pe debirentier de evicţiune.
În principiu, renta viageră se constituie cu titlu oneros, dar poate fi constituită şi cu titlu gratuit, prin donaţie sau prin testament, caz în care contractul de rentă viageră trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi de fond impuse de legiuitor pentru încheierea donaţiei, respectiv testamentului.
Când renta viageră a fost constituită cu titlu gratuit, aceasta devin o liberalitate, neexistând caracterul aleatoriu.
Contractuf este lovit de nulitate în cazul constituirii rentei în favoarea unei persoane afectate de o boală de care a murit în interval de 20 de zile de la data încheierii contractului, conform art. 1645 C.civ., boala respectivă - existând în momentul încheierii contractului - iar nu un alt eveniment (de exemplu, un accident) fiind cauza morţii.
Dacă moartea credirentierului a intervenit după 20 zile, instanţa poate constata nulitatea contractului pentru lipsa cauzei numai dacă moştenitorii dovedesc că debirentierul a avut cunoştintiă de moartea lui iminentă.
Ratele de rentă trebuie să fie plătite de debirentier, în cuantumul şi la termenele stipulate în contract, până la decesul credirentierului (contractant sau terţ beneficiar) ori decesul terţului până la moartea căruia credirentierul are dreptul la ratele de rentă, conform art. 1642 C.civ.
În caz de moarte a debirentierului, obligaţia de plată a rentei se transmite asupra moştenitorilor lui deoarece această obligaţie nu este legată de o calitate personală a defunctului şi nici contractată intuitu personae.
Debirentierul nu se poate libera de obligaţia plăţii rentei nici prin vânzarea bunului şi asumarea acestei obligaţii de către cumpărător. Numai în cazul în care credirentierul consimte, debirentierul poate fi înlocuit de o altă persoană.
Dacă la scadenţă, debirentierul nu plăteşte, credirentierul poate cere executarea silită asupra patrimoniului debirentierului pentru realizarea unei sume suficiente în vederea asigurării plăţii regulate a rentei.
Rezoluţiunea contractului pentru neexecutare nu poate fi cerută însă de credirentier.
În caz de rezoluţiune, debirentierul trebuie să restituie bunul primit. În ceea ce priveşte ratele de rentă plătite, ele nu se restituie.
Potrivit art. 1650 C.civ., numai renta constituită cu titlu gratuit poate fi declarată neurmăribilă prin convenţia părţilor. Astfel, creditorii nu pot protesta deoarece debitorul lor (credirentierul) nu a dat nimic în schimbul rentei neurmăribile şi nu şi-a micşorat patrimoniul său (care formează obiectul dreptului de gaj general al creditorilor). Totuşi, conform art. 408 C.pr.civ., este posibilă şi urmărirea rentei constituite cu titlu gratuit şi declarată neurmăribilă, dar numai pentru datorii de alimente, de chirii sau alte creanţe privilegiate asupra mobilelor, instanţa având dreptul să fixeze măsura în care poate fi urmărită.
Renta constituită cu titlu oneros nu poate fi declarată neurmăribilă, deoarece reprezintă echivalentul bunului înstrăinat şi prin aceasta, debitorul de rea-credinţă s-ar putea sustrage de la executarea obligaţiilor sale.
Dreptul la acţiune prin care se reclamă ratele de rentă neplătite, se stinge în termenul general de prescripţie de 3 ani, calculat separat pentru fiecare rată de rentă din momentul în care a devenit exigibilă. Deoarece renta are un caracter viager, dreptul la rentă al creditorului nu se prescrie, chiar dacă o perioadă mai îndelungată (de peste 3 ani) nu ar reclama plata ratelor de rentă scadente. ;)