abuz de drept al dreptului la petitie.

In cazul plangerilor la politie pentru care nu s-a inceput urmarirea penala impotriva dvs . puteti sa ii faceti petitionarului si dvs. o plangere pentru infractiunea de denuntare calomnioasa .
Potrivit legislatiei noastre, drepturile persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a satisface interesele personale, materiale si culturale, in acord cu interesul comunitar, potrivit legii si regulilor de convietuire sociala, iar cele ale persoanelor juridice, in scopul de a se asigura cresterea neincetata a bunastarii materiale si spirituale a populatiei, prin dezvoltarea puterii economice a tarii.
Abuzul de drept constituie o depasire a limitelor ingaduite de scopul legii si de echitate si, ca atare, se situeaza in sfera faptelor ilicite
In cazul actiunilor civile care nu sunt intemeiaite , in sensul ca subiectul activ nu va putea sustine prin probe lucrurile pentru ca re va cheama in judecata , actiunile urmeaza a fi respinse, va plati cheltuieli ...
Exista si o prevedere in art. 723 Cod Pr. civila confrom careia : drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege. Partea care foloseste aceste drepturi in scop abuziv raspunde pentru pagubele pricinuite.
Raspunderea ar putea consta si in plata unor amenzi .
,,Ferit,, nu poate fi nimeni de aceste cereri, fiindca nu poate fi ingradit dreptul de petitionare , fiind un drept garantat de Constitutie.
Exista prezumtia bunei credinte, astfel, (bona fides praesumitur) iar cel care alege reaua credinta va trebui sa o dovedeasca.
Rasturnarea prezumtiei de buna credinta indreptateste pe cel prejudiciat, sau asaa ar trebui, sa actioneze impotriva celui care a actionat cu rea credinta, fiindca actiunea sa a fost una ilicita, si s-ar putea pretinde despagubiri pe temeiul art. 998-1000 C. civil.
Si ar mai fi o treaba , pe care am mai discutat-o cu cineva, de pilda, s-ar putea si din intampinare sa reiasa reaua credinta a reclamantului prin apararile facute de parat, insa acest lcru ar presupune ca instanta sa isi dea interesul pentru asa ceva. Ramane doar o chestie ipotetica...
Exista si un principiu consacrat, ,pricipiul liberului acces la jusittie,, care intareste ideea de ,,stat de drept,,.
Textul constituţional permite oricărei persoane accesul la justiţie – cetăţean român, străin sau apatrid – şi vizează apărarea oricărui drept sau libertăţi şi a oricărui interes legitim, indiferent dacă acesta rezultă din Constituţie sau din alte legi. In doctrină sintagma “interese legitime” nu impune o condiţie de admisibilitate a acţiunii în justiţie, căci caracterul legitim sau nelegitim al pretenţiilor formulate în acţiunea în justiţie rezultă numai în urma judecării pricinii respective şi va fi constatat prin hotărârea judecătorească. Ea obligă doar justiţia să ocrotească numai interesele legitime.

Ar trebui deci dovedit caracterul nelegitim al drepturilor invocate de reclamant , pentru a se ajunge la ideea abuzului de drept si ca atare cel care a comis abuzul sa poata fi sanctionat.
Faptul că persoana care solicită judecarea cauzei sale de o instanţă judecătorească se face vinovată de încălcarea anumitor drepturi şi libertăţi consacrate legal, nu poate fi privit ca un impediment pentru accesul la justiţie.[5] În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în speţa Lawless contra Irlandei (1961)