Potrivit art. 576 C. Civ. servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil având un alt proprietar.
Doctrina defineste însa servitutea ca fiind dreptul real principal derivat, perpetuu si indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit, pentru uzul si utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care apartin la proprietari diferiti1.
Dupa alti autori servitutea este o sarcina ce se constituie cu privire la un imobil, pentru înlesnirea sau largirea utilitatii unui alt imobil ce apartine altui proprietar.
Proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorire de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Art. 617
Trecerea trebuie regulat facuta pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului inchis, ca sa iasa la drum.
Art. 618
Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai putina paguba acelui pe al carui loc trecerea urmeaza a fi deschisa.
Art. 619
Actiunea de despagubire in cazul prevazut prin art. 616 este prescriptibila; iar trecerea trebuie sa urmeze dupa prescriptie, desi actiunea de indemnitate nu s-ar mai putea admite.
Servitutea de trecere pe locul vecin care potrivit art. 616 – 619 Cod Civil, consta în dreptul proprietarului locului înfundat de a cere vecinului sau dreptul spre trecere spre calea publica pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despagubi pentru pagubele ce i le-ar produce.
Dreptul ce rezulta din servitutea de trecere este recunoscut indiferent daca este vorba de fond îngradit sau neîngradit, urban sau rural, cladit sau necladit, si indiferent cui ar apartine fondul aservit3.
Este suficient sa se dovedeasca caracterul de loc înfundat al fondului dominant, prin loc întelegându-se, un loc ce este înconjurat de alte proprietati diferite fara ca proprietarul sa aiba iesire la calea publica. În practica judiciara s-a decis ca acest text trebuie sa îsi gaseasca aplicare si în cazurile în care iesirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasa.
Dreptul de servitute este un drept real imobiliar, accesoriu, perpetuu și indivizibil care dezmembrează proprietatea, conferind titularului său anumite prerogative strict limitate asupra lucrului altuia.