Natura juridica a normei cuprinse in art. 320 ind. 1 C.pr.pen. si aplicarea in timp a acesteia

nu cunosc nici un caz insa nu cred ca se poate aplica art 320 ind 1 in caz de casare cu trimitere spre rejudecare.
Art 320 ind 1 se aplica doar cauzelor aflate in prima instanta, inainte de inceperea cercetarii judecatoresti la data intrarii in vigoare. casarea cu trimitere presupune ca cercetarea judecatoreasca a fost deja efectuata (chiar daca a fost prost facuta si infirmata de instanta superioara).
Pe de alta parte, fiind o norma procedurala nu se aplica principiul legii mai favorabile deci nici sub acest aspect nu este aplicabil proceselor care au depasit faza de cercetare judecatoreasca.

Va multumesc pentru raspuns deoarece vroiam sa vad si un alt punct de vedere.

Insa...din moment ce se reia ciclul procesual pana a se intra in etapa cercetarii judecatoresti totusi...se poate aplica.
De asemenea, legea nu distinge si din moment ce se afla in faza de dinainte de cercetarea judecatoreasca ar trebui sa fie aplicabil deoarece altfel avem o situatie discriminatorie intrucat instanta nu ar aplica o norma juridica aflata in vigoare la momentul judecatii.
Daca legiuitorul ar fi vrut sa nu fie aplicabil art. 320 ind. 1 C.pr. pen. ar fi trebuit sa o prevada in mod expres insa,in opinia mea, o astfel de prevedere legala ar fi fost neconstitutionala, intrucat ar fi fost dicriminatorie.
Fiind o norma de drept procesual penal de imediata aplicare care este in vigoare la momentul judecatii cauzei in caz de rejudecare dupa casarea cu trimitere spre rejudecare, in opinia mea, ar fi vadit discriminatorie neaplicarea pentru unii si aplicarea pentru altii care se afla in aceeasi situatie juridica.

acelasi lucru il putem spune si ptr cei care au prim termen de judecata in 26.10 (a doua zi dupa intrarea in vigoare) si tocmai ce finalizasera cercetarea judecatoreasca. nu? si ei sunt discriminati.
oricum, ramine de vazut practica ce va spune.

cel putin pot sa afirm ca la Tribunalul Bucuresti aplicarea art 320 ind 1 in privinta unor inculpati nu presupune si disjungerea dosarului ptr a fi judecati cf procedurii comune ceilalti inculpati. Toti motiveaza cu buna administrare a justitiei.

Si uite asa cei care au recunoscut faptele ca sa scape de proces mai repede continua sa vina la fiecar termen doar ca sa priveasca cercetarea judecatoreasca cu privire la ceilalti inculpati. pierdere de timp ptr avocati si eludarea spiritului ptr care a fost inserat art 320 ind 1.

Fiind vorba de o reducere a pedepsei, nu este vorba doar de drept procesual penal. Oricum, exista si decizia 665/2007 a Curtii Constitutionale care a permis aplicarea legii procesual penale mai favorabile (desi cazul e foarte limitat, e vorba de dosarul Zambaccian). Link [ link extern ]

In cazul art. 320 ind 1 CPP, in opinia mea, partea cu reducerea pedepsei este obligatoriu sa fie aplicabila in toate situatiile, sau va fi declarat neconstitutional.

Ma bazez pe decizia 573/2011 in care declara Curtea declara neconstitutional art. 74 ind 1 introdus prin L 202/2010 (cel cu inlocuirea cu amenda in cazul acoperirii prejudiciului pana la hotararea in prima instanta), Curtea spune

. Prin conditionarea reducerii limitelor de pedeapsa de un anumit moment procesual, respectiv pana la solutionarea cauzei in prima instanta, este afectat principiul egalitatii cetatenilor in fata legii - art. 16 alin. (1) din Constitutie.
[...]

Si continua prezentand de ce motivul limitarii cererii la prima instanta trebuie sa fie rezonabil si obiectiv. Link decizie [ link extern ]

Un rationament identic se aplica in opinia mea si art. 320. ind 1 CPP. Nu vad cum ar putea supravietui art. 320 ind 1, in special primele 5 cuvinte "Până la începerea cercetării judecătoreşti". De pilda, articolul 16 din legea 143/2000 a fost considerat constitutional, de exemplu in Decizia 201/2006, pentru ca exista o justificare obiectiva si rezonabila a limitarii reducerii de pedeapsa la cei care colaboreaza in timpul urmaririi penale:

măsura instituită de legiuitor are o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind determinată de necesitatea identificării cu rapiditate, încă din această fază a procesului penal, a persoanelor care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, dat fiind pericolul social ridicat al acestor infracţiuni.

Dar aici, singurul motiv de a limita judecata in recunoasterea vinovatiei la prima instanta este cerinta celeritatii, obtinand astfel pedepse diferite pentru situatii identice, ceea ce contravine egalitatii cetatenilor in fata legii. Decizia 573/2011 respinge cerinta celeritatii ca criteriu de diferentiere intre situatii juridic identice:

In cauza de fata, tratamentul juridic de clementa opozabil invinuitilor sau inculpatilor care solicita reducerea pedepsei la jumatate, aplicarea unei pedepse cu amenda ori a unei sanctiuni cu caracter administrativ, nu este justificata de situatia diferita in care s-ar afla faptuitorii, ci de celeritatea solutionarii cauzei. Stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu si exterior conduitei persoanei, este in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, conform caruia, la situatii egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit.

Si privind discriminarea instituita din acest motiv arbitrar:

Tratamentul juridic diferentiat in functie de acest moment procesual afecteaza drepturile invinuitilor sau inculpatilor fata de care s-a pronuntat deja o hotarare judecatoreasca pe fond, fiind discriminati in raport cu cei care se afla in faza de urmarire penala ori in faza de judecata in prima instanta, cu toate ca ambele categorii se afla in aceeasi situatie juridica fiind cercetati pentru infractiuni de prejudiciu identice, comise in aceeasi perioada.

eumarian a scris:

Fiind vorba de o reducere a pedepsei, nu este vorba doar de drept procesual penal. Oricum, exista si decizia 665/2007 a Curtii Constitutionale care a permis aplicarea legii procesual penale mai favorabile (desi cazul e foarte limitat, e vorba de dosarul Zambaccian). Link [ link extern ]

In cazul art. 320 ind 1 CPP, in opinia mea, partea cu reducerea pedepsei este obligatoriu sa fie aplicabila in toate situatiile, sau va fi declarat neconstitutional.

Ma bazez pe decizia 573/2011 in care declara Curtea declara neconstitutional art. 74 ind 1 introdus prin L 202/2010 (cel cu inlocuirea cu amenda in cazul acoperirii prejudiciului pana la hotararea in prima instanta), Curtea spune

. Prin conditionarea reducerii limitelor de pedeapsa de un anumit moment procesual, respectiv pana la solutionarea cauzei in prima instanta, este afectat principiul egalitatii cetatenilor in fata legii - art. 16 alin. (1) din Constitutie.
[...]

Si continua prezentand de ce motivul limitarii cererii la prima instanta trebuie sa fie rezonabil si obiectiv. Link decizie [ link extern ]

Un rationament identic se aplica in opinia mea si art. 320. ind 1 CPP. Nu vad cum ar putea supravietui art. 320 ind 1, in special primele 5 cuvinte "Până la începerea cercetării judecătoreşti". De pilda, articolul 16 din legea 143/2000 a fost considerat constitutional, de exemplu in Decizia 201/2006, pentru ca exista o justificare obiectiva si rezonabila a limitarii reducerii de pedeapsa la cei care colaboreaza in timpul urmaririi penale:

măsura instituită de legiuitor are o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind determinată de necesitatea identificării cu rapiditate, încă din această fază a procesului penal, a persoanelor care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, dat fiind pericolul social ridicat al acestor infracţiuni.

Dar aici, singurul motiv de a limita judecata in recunoasterea vinovatiei la prima instanta este cerinta celeritatii, obtinand astfel pedepse diferite pentru situatii identice, ceea ce contravine egalitatii cetatenilor in fata legii. Decizia 573/2011 respinge cerinta celeritatii ca criteriu de diferentiere intre situatii juridic identice:

In cauza de fata, tratamentul juridic de clementa opozabil invinuitilor sau inculpatilor care solicita reducerea pedepsei la jumatate, aplicarea unei pedepse cu amenda ori a unei sanctiuni cu caracter administrativ, nu este justificata de situatia diferita in care s-ar afla faptuitorii, ci de celeritatea solutionarii cauzei. Stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu si exterior conduitei persoanei, este in contradictie cu principiul egalitatii in fata legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, conform caruia, la situatii egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit.

Si privind discriminarea instituita din acest motiv arbitrar:

Tratamentul juridic diferentiat in functie de acest moment procesual afecteaza drepturile invinuitilor sau inculpatilor fata de care s-a pronuntat deja o hotarare judecatoreasca pe fond, fiind discriminati in raport cu cei care se afla in faza de urmarire penala ori in faza de judecata in prima instanta, cu toate ca ambele categorii se afla in aceeasi situatie juridica fiind cercetati pentru infractiuni de prejudiciu identice, comise in aceeasi perioada.

Va multumesc pentru raspunsul dat.

Si in doctrina am observat ca este considerata o norma procesual penala.Si eu m-am gandit la un caracter mixt dar nu mi-am batut capul aproape deloc...
Tocmai de aceea am dat exemplul cu art. 16 din prima postare.

Daca fac precizarea la instanta ca o consider asa, in caz de rejudecare dupa extradare sau in caz de rejudecare dupa casarea cu trimitere spre rejudecare nu as avea succes fara argumente solide.Nu pot nici invoca vreo exceptie de neconstitutionalitate si instantele nu aplica direct in procesul penal art 16 din Constitutie.
Fara o decizie a Curtii Constitutionale nu se poate face nimic concret...
Insa se poate avea in vedere art. 6 din CEDO.

Tocmai de aceea ii spun lui Matahachiro ca norma de drept nu se putea aplica in trecut intrucat nu era in vigoare la momentul in care cei care se afla in caz de rejudecare dupa casare sau in caz de rejudecare dupa extradare.

Cu alte cuvinte, discriminarea ar consta tocmai in aceea ca in caz de rejudecare norma de drept ar fi in vigoare si in caz de neaplicare ar fi vorba de un tratament juridic discriminatoriu si de incalcarea dreptului la un proces echitabil datorita incalcarii egalitatii de tratament juridic.

Cat priveste situatia celor care nu au apucat art 320 ind. 1 in vigoare...situatia este alta, este vorba de o hotarare judecatoreasca definitiva.
Este adevarat ca daca s-ar considera ca este vorba de o lege penala mai favorabila ar fi beneficiat toti.
Insa, nu este asa...cel putin la o prima vedere si pana in prezent...
Cu siguranta ca au fost multi avocati care au invocat aceasta aparare dar a fost inlaturata de instante.
Nu am intrat deloc pana in prezent sa sustin asa ceva dar n-as crede ca ar avea succes.Trebuie gasite argumente foarte solide...chiar extrem de solide...as spune...

O alta problema ar mai fi si aceea daca s-ar admite exceptia de neconstitutionalitate.Din moment ce instanta nu se pronunta pe loc si procesul se poate prelungi mult...asa cum a aratat si Matahachiro...s-ar ajunge probabil sa nu se mai aplice art. 320 ind. 1 C.pr. pen....
Insa...nu cred ca se va admite...o astfel de exceptie...