Incetarea CIM in cazul persoanelor care "uita" sa aduca decizia de pensionare

Odată cu îndeplinirea condiţiilor de vârstă standard şi stagiul de cotizare, salariatul poate solicita pensionarea pentru limită de vârstă, situaţie în care, odată cu comunicarea deciziei de pensionare contractul individual de muncă încetează de drept. Dacă salariatul nu solicită pensionarea, angajatorul poate decide desfacerea contractului individual de muncă.
Decizia de concediere va fi emisă în scris, va fi motivată în fapt şi în drept, va cuprinde termenul în care poate fi contestată şi instanţa de judecată la care se contestă. Decizia produce efecte de la data comunicării salariatului.
(art.61 lit.e din Codul muncii).

Salariatul a depus cererea de pensionare, insa, de aproape un an pretinde ca nu a primit decizia de pensionare. Conform legii angajatorul nu poate intrerupe CIM pana la primirea deciziei de pensionare. Termenul legal pentru primirea deciziei de acceptare a cererii de pensionare este de 30 de zile de la data depunerii cererii. Cu toate acestea angajatul pretinde ca nu a primit aceasta decizie (desi a trecut aproape un an de la depunerea cererii), deci CIM nu poate fi intrerupt. Cum se procedeaza in astfel de situatii?

Am o nedumerire:

dacă invoci articolul 56 d) din Codul Muncii (referitor la încetarea de drept a contractului în cazul pensionării), cum poţi să indici drept mijloc de încetare a contractului o decizie de concediere? Care mai e sensul expresiei "încetare de drept", atunci?

Elis, articolul 61 e) nu e aplicabil aici. Acolo sunt prevăzute două condiţii:
- salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare;
- salariatul nu a solicitat pensionarea, în condiţiile legii. Această a doua condiţie, nefiind îndeplinită, face acest caz inaplicabil.

O soluţie mai potrivită pentru acest caz ar fi ca angajatorul să constate printr-un act intern ("decizie" sau cum preferă să-l boteze) existenţa cazului de la articolul 56 d), având ca şi consecinţă încetarea de drept a contractului de la data pensionării salariatului. Acest act, nefiind o concediere, ci doar constatarea unui caz de încetare de drept, nu trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de articolul 268 din Codul Muncii (acesta se referă strict la deciziile prin care se dispune o sancţiune disciplinară - or, nu e cazul aici întrucât nu există nici un temei legal pentru o astfel de măsură).

Există şi probleme aici.

(1) Articolul 56 d) din Codul Muncii este redactat ambiguu şi poate da naştere unor interpretări (trecem peste uimirea de moment... ) :

d) la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta, pensionare anticipata, pensionare anticipata partiala sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii.

Nu se precizează cine efectuează comunicarea deciziei şi către cine - cele două posibilităţi sunt: casa de pensii efectuează comunicarea deciziei către salariat sau salariatul comunică angajatorului decizia de pensionare primită de la casa de pensii.

Aş înclina să cred că textul se referea la comunicarea deciziei efectuată de casa de pensii către salariat. Este varianta care are sens - poate fi probată uşor, nu depinde (ca în cazul de faţă) de voinţa arbitrară a salariatului, se încadrează în logica prevederii (ideea era ca pensionarea să termine contractele de muncă în curs - or, momentul de la care pensionarea începe să producă efecte e chiar comunicarea deciziei de pensionare către salariat). În sprijinul acestui argument pot aduce şi analogia cazurilor similare de încetare de drept a contractului de muncă, dar nu cred că e locul aici pentru un tur de forţă.
Cealaltă interpretare (aceea că textul s-ar referi la cazul: salariatul comunică angajatorului decizia de pensionare primită de la casa de pensii) duce la efecte aberante: salariatul, după propria voinţă şi necondiţionat de nimic, îşi poate prelungi nedefinit contractul de muncă, printr-o comunicare tardivă a deciziei primite de la casa de pensii; astfel, însăşi raţiunea acestei norme ar fi înfrântă.

Pentru susţinătorii practicii cumulării salariului cu pensia:
este absurd ca legea să-ţi termine de drept contractul de muncă la momentul pensionării, pentru ca apoi să poţi cumula pensia cu salariul rezultat dintr-un nou contract de muncă. În plus, în această ipoteză (un pensionar e angajat iarăşi) salariatul este obligat să contribuie la asigurările sociale (pensii etc.) - dar nu există nici o cale legală (sau naturală) ca el să beneficieze de contribuţiile acestea vreodată. Nu va fi pensionat a doua oară! Trebuie să acceptăm că e o măsură în toate: dacă legea asigură protecţia persoanelor în vârstă sau aflate în incapacitate de muncă, acordându-le o pensie şi asigurându-se că aceste persoane nu mai lucrează în baza unor contracte de muncă, cum se face că acestea ar putea totuşi continua munca salariată?!...

(2) Dacă, într-adevăr, operează încetarea de drept a contractului de la data comunicării deciziei de pensionare şi salariatul a continuat munca o perioadă îndelungată (un an), el a muncit şi a fost plătit în temeiul unui contract inexistent. Deşi, strict vorbind, nu avem de a face cu o "nulitate" (în sensul articolului 57 din Codul Muncii) soluţia aplicabilă poate fi aceeaşi:

(5) Persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzator modului de indeplinire a atributiilor de serviciu.

(3) Atenţie la articolul 50 din CCMUNN:

Salariatii care se pensioneaza pentru limita de varsta primesc o indemnizatie egala cu cel putin doua salarii de baza avute in luna pensionarii

.

In acelasi context al incetarii CIM in temeiul prevederilor art. 56. lit. d) din Codul Muncii, adaug o alta intrebare :

Care credeti ca ar fi cea mai potrivita solutie LEGALA de iesire din urmatorul cerc vicios :

In conformitate cu prevederile art. 28. Cap.B, VII din Normele de aplicare a L 19/2000 :

“ Actele la care se face referire la art. 82 alin. (2) din lege (“[…] actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului. “ ) sunt:
“a) pentru pensia pentru limită de vârstă, anticipată şi anticipată parţială:
- […]
- CARNETUL DE MUNCA (original şi copie); “

In momentul depunerii la Casa de pensii a dosarului de pensionare pentru limită de vârstă, anticipată şi anticipată parţial, functionarii din aceasta institutie, solicita carnetul de munca “INCHIS” (fara ca aceasta conditie sa fie regasita in nici un act normativ, fiind invocate de functionarii de la CP doar reglementari interne la care “muritorii de rand” nici nu pot visa sa acceada)

Pentru a “inchide” carnetul de munca, angajatorul trebuie sa faca 2 demersuri de baza :

1. sa opereze inscrisul “Incetat activitatea”, cu indicarea temeiului legal si a datei emiterii dispozitiei de desfacere a contractului - conform metodologiei de intocmire, completare, pastrare si evidenta a carnetului de munca din 1976 (inca in vigoare);

- Este interesant de semnalat faptul ca metodologia citata lua in considerare si solutiona situatia existentei unui “ interval intre data incetarii activitatii in fapt si data desfacerii contractului de munca” dar aceasta solutie este considerata de Casa de pensii “obturata” de abrogarea de catre art.198 din L 19/2000 art.10 din Decretul 92/1976 care prevedea “Dupa stabilirea pensiei, organul de pensii este obligat sa inscrie in carnetul de munca numarul si data deciziei de pensionare, categoria pensiei, cuantumul acesteia si data inscrierii la pensie, inmanind carnetul de munca titularului.”

2. “să prezinte carnetele de muncă ale salariaţilor la inspectoratele teritoriale de muncă, la încetarea contractelor individuale de muncă ale acestora, în vederea certificării înscrierilor efectuate. “ - in conformitate cu prevederile art. 3 alin.(2) lit. b din L130/1999, pentru cazul angajatorilor care păstreaza şi completeaza carnetele de muncă ale salariaţilor.

In aceste conditii :

- Angajatorul nu are cunostinta la data “inchiderii” carnetului de munca (vezi art. 56. lit. d din Codul Muncii) de DATA COMUNICARII DECIZIEI DE PENSIONARE la care inceteaza de drept CIM si in consecinta, nu poate emite anterior “inchiderii” CM si inscrie in rubrica respectiva data si numarul deciziei de incetare a CIM [act administrativ care este indeobste intocmit de multi angajatori chiar si in situatia incetarii de drept, menit sa “constate”(dupa cum bine observa un ante-forumist) incetarea relatiilor de munca] si implicit nici a datei de incetare a relatiilor de munca cu angajatorul. Abia ulterior, cand este instiintat – prin ultima varianta “tabelara” a Casei de pensii – emite decizia de incetare a CIM-uli si opereaza in ReviSal dar…nu se mai afla in posesia carnetului de munca.
- Solutiile paleative propuse de angajator de-a lungul timpului au avut ca efect doar “iritarea” Casei de Pensii si a ITM-ului, dar nu au beneficiat de NICIO solutionare alternativa legala.
- ITM-ul se “irita” daca ajunge sa constate din ReviSal incetarea unui CIM fara sa fi operat certificarea inscrisurilor prevazute de art.3 alin.(2) din L 130/1990…si are dreptate !
- Casa de pensii se “irita” si respinge propunerea angajatorului de operare a unui inscris de genul “Propus pentru pensionare in temeiul prevederilor art.56 lit.d CM incepand cu data de…” si vrea carnetul de munca “inchis” dupa toate “regulile artei” si…crede ca are dreptate.

Dvs. ce ziceti ? (pariez ca macar cativa forum-isti vor fi si ei “iritati” de intruziunea asta arida si terestra)