Problema impreviziunii in noul Cod civil

- executare excesiv de oneroasa
- schimbari exceptionale
- obligare vadit injusta
- previziune rezonabila ( avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil)
- termen rezonabil
- adaptare rezonabila si echitabila


Cand criza inalta un obstacol in calea executarii datoriei, noi avem solutia:
inflatia de adjective.

Urmata, evident, de o infaltie de procese (dupa cum i se va nazari fiecaruia ca i-a devenit obligatia excesiv de... si vadit nu stiu cum)
Despre practica ce sa mai zic: sa vedeti acolo... impreviziune

Impreviziune in relatiile civile (si comerciale)???
Nu sunt de acord.

Protecția împotriva riscurilor (impreviziunii) se face prin polițe la societăți de asigurare, nu prin codul civil sau hotărâri judecătorești.

Teoria impreviziunii este prea imprevizibilă.

Un judecător nu poate schimba legea (fie ea și legea părților).
El doar o interpretează.

Transformarea unei teorii a impreviziunii în excepție de neexecutare este mult prea mult și pervertește accepțiunea logică a principiului securității juridice.

Avem forță majoră, avem caz fortuit... să lăsăm teoria impreviziunii în sertarul prăfuit al filozofiilor socialiste defuncte.

Alberto Kurtyan

de ce ar fi teoria impreviziunii "filozofie socialista defuncta"?

pana in '89, considerindu-se ca exista stabilitate monetara, "stabile" au fost si contractele care cuprindeau obligatii pecuniare- niciun fel de aplicabilitate a impreviziunii!

dar daca in cursul derularii contractului cu executare succesiva, circumstantele economice si financiare se schimba de asa natura incat ruineaza o parte si imbogateste cealalta parte contractanta, ce trebuie sa faca judecatorul?
... sa-l declare KO p-ala "ruinat" si sa-i ridice mana aluia "imbogatit", ca "asa s-au inteles partile"?!:))

Tribunalul Ilfov, 1922
“Judecătorul are căderea să examineze echilibrul cauzal al unui contract, fiind suveran în aprecierea sa".

impreviziunea nu e deloc "teorie socialista", a avut aplicabilitate in perioada interbelica, de niciun fel in era socialista, iar prevederea ei (mai ales in actuala situatie economica) in noul cod este binevenita.

albertokurtyan a scris:

Avem forță majoră, avem caz fortuit... să lăsăm teoria impreviziunii în sertarul prăfuit al filozofiilor socialiste defuncte.

Problema trebuie altfel pusa. X are un venit de 2000 u.m. (unitati monetare) si din cauza incompatibilitatilor functiei pe care o ocupa este singurul sau venit. Face un imprumut la o institutie de credit pentru a cumpara un imobil garantat cu ipoteca cu o rata de 500 u.m./luna. Peste catva timp venitul sau scade la 1200 de u.m. din cauze independente de vointa lui. Rata la institutia de credit si restul cheltuielilor de intretinere ii inghit absolut tot venitul, fara sa-i mai ramana aproape nimic pentru imbracaminte, carti, internet, etc (e intelectual iar cartile si internetul nu sunt un lux ci o necesitate profesionala).
Rata de 500 u.m. /luna a devenit excesiv de oneroasa din cauza a ceea ce la economisti poarta denumirea de "risc de sistem".
Intrebarile mele :
a) Daca la data cand a fost imprumutat nicio banca nu i-ar fi acordat un credit cu o rata de peste 25% din venit, nu e oare firesc sa se mentina acest procent cat timp scaderea venitului nu a fost cauzata de culpa lui X ci de sistem? Ca banca sa nu suferea lierderi perioada de creditare poate fi prelungita si se poate insera o clauza ca daca in viitor X va avea venituri mai mari de 2000 u.m. rata sa fie mentinuta la acelasi procent din venit.
b) De ce ar trebui sa suporte numai X pierderile suferite din cauza riscului de sistem?

ubik,

Iar dacă firma mea dă faliment simplu, din cauza ”sistemului”... teoria impreviziunii imi da dreptul sa nu mai execut niciun contract.
Teoria impreviziunii este un cec in alb dat escrocilor.
Este o exceptie de neexecutare bazata pe ”orice”.

Mai mult firma mea, in baza teoriei, va trebui despagubita de stat sau chiar de persoane private, în baza teoriei contractului social, prin care eu dau impozite statului, iar statul ma protejeaza chiar si impotriva falimentului.


Iată de ce este o teorie comunistă.
Pentru că permite modificarea contractelor arbitrar si se va ajunge la o redistribuire a averilor de la unele persoane la alte persoane.

Luăm de la bogați și dăm la săraci. Sau luăm de la unii săraci și dăm la alți săraci. Sau luăm de la săraci și dăm la bogați. Iar dacă luăm de la bănci, în esență luăm tot de la acționari, care, unii, tot săraci sunt.

Se tinde la o egalizare a veniturilor, egalizare a riscurilor, o înăbușire a antreprenoriatului și o relativizare a relațiilor juridice, care pot fi modificate arbitrar de judecător.

Iar ubik, să știi că atunci când m-am gândit la teoria impreviziunii, am avut în gând exact situația rău platnicilor la bancă, care abia așteaptă să invoce ”criza economică” pentru a nu mai plăti ratele.

Problema este că atunci când nu mai plătești ratele la bancă, cu concursul statului, se cheamă că încalci dreptul la proprietate al altuia și dai averea unei persoană către alta. Este o încălcare a dreptului la proprietate. Chirie neîncasată, bani neîncasați, folosință neutilizată, adică faliment pentru bănci - băncile vor fi efectiv jefuite prin ”teoria impreviziunii”.

Există o obligație generală a oamenilor de a se purta cu prudență. Cine nu se asigură împotriva riscurilor (iar băncile sunt obligate de lege) se cheamă că este un om neglijent și imprudent.

De ce să îmbogățim și să încurajăm neglijența, neprofesionalismul, escrocheria și lipsa de diligență a unor consumatori lacomi și fără discernământ.

Este o nouă formă de asistență socială pentru oamenii săraci care vor să trăiască în continuare din stipendii de la stat, din ajutoare sociale, beneficii și scutiri.

Este o invitație la parazitism și comunism cu față umană.
Și nu doar parazitismul săracilor. Ci și parazitismul bogaților, care, având acces la consultanță juridică de calitate, vor fi primii care vor profita de această breșă legislativă.

Nu vă gândiți că prin aceste politici de ajutor social nu faceți decât să îi țineți pe oameni în sărăcie, să încurajați nemunca și dezinteresul față de o viață productivă? Iar celor avuți le oferiți ocazia să devină și mai bogați fără muncă, ci doar prin speculație juridică?

Nu sună a socialism?

Asta este teoria impreviziunii - o teorie care încalcă atâtea principii și drepturi fundamentale (securității juridice, echității, proprietății, etc.)

Este la fel de odioasă ca ”teoria drepturilor câștigate” în materia salariilor. O găselniță socialistă pentru a jefui bugetul și a da bani la sindicate sau salariați rău-voitori.

Alberto Kurtyan