Divort-Partaj-Mostenire

Nimic pe lume nu este de "nereparat" inafara de moarte. Sinuciderea e cel mai mare pacat dar si un gest de lasit. Pentru toate celelalte probleme exista INTOTDEAUNA o solutie.
Va sfatuiesc sa folositi medicamentele pentru a VA TRATA si niciodata pentru a va distruge! Deasemenea, noaptea e un sfetnic bun. Plecati la cineva cu care sunteti foarte apropiata. Discutati sau nu despre problemele dv dar mai ales odihniti-va bine. Veti vedea ca maine dupa un somn bun veti vedea si viata si problemele "cu alti ochi" :surrender: .:hm:

Ma tot gandesc ...de cand am vazut subiectul postat, la argumentele pe care sa le expun aici, pentru a intelege ca pentru nimeni si pentru nimic din lumea asta, nu merita sa ne luam viata...
Viata...asa cum ne-a fost ea daruita cu bune si rele, este de fapt tot ceea ce noi avem mai pretios...ori a renunta la acest dar este o mare greseala fata de noi si fata de cei care ne-au dat-o...parintii.
Cred ca puterea de a trece prin si peste necazuri, sta in cautarea noastra de sine, in regasirea increderii in propriile puteri si in regasirea motivelor necesare propriei " renasteri".
Nu exista nici un om pe lumea aceasta care sa nu intampine necazuri, probleme, sa nu treaca prin stari de depresie, de singuratate, de insatisfactie de orice fel , iar cine afirma contrariul minte.
Este adevarat ca uneori sunt momente in care gandesti ca nu exista nici macar un motiv pentru care ar fi necesar sa mai dai piept cu viata...insa...personal am invatat ca trebuie sa-mi gasesc momentele de bucurie si relaxare in lucruri marunte dar iata valoroase spiritual si ele ma ajuta zilnic sa trec peste fuiorul atat de rasucit al vietii.
Mai vad ca exista un frate si o sora, in care cred ca puteti gasi sprijinul moral de care aveti nevoie, cu conditia ca ei sa va cunoasca aceasta zbatere interioara care va macina.
Nu am sa fac referire aici la prieteni, pentru ca in ziua de astazi cei care vor sincer sa-ti intinda o mana atunci cand te afli in necaz ,sunt din ce in ce mai rar de gasit..insa repet ...viata este un dar, un dar absolut minunat...de care trebuie sa ne bucuram chiar si in cele mai grele momente ale ei...
Cat despre sot spun doar atat...cata vreme nu a reusit sa aduca in viata dvs. fericire si liniste sufleteasca, nu merita sa va mai fie alaturi.
Nu stiu daca am reusit ceva prin randurile scrise, insa sper macar un 1% sa va dea de gandit.
Si inca ceva...daca ati dorit sa cunoasteti parerea noastra, a celor care va sunt alaturi din martie 2010 pe acest site, dar si a celor poate care citesc sau intra ocazional aici si scriu, cred ca sunt sanse clare ca aveti resursele necesare interioare sa va reveniti si sa o luati de la capat.:luck:

buna seara draga mea
am citit mesajul tau, si ptr cateva secunde am crezut ca este vorba despre ceea ce traiesc
trec exact prin aceleasi momente ca si tine...doar cu exceptia ca desi anul trecut am vrut sa fac acelasi gest terminand cu aceasta lupta cu el si cu viata...am reusit incet incet sa ma mobilizez
fetita mea mi'a dat o lectie de viata spunandu'mi doar atat...''mama...nu crezi ca decat sa mori ptr el...ar trebui sa traiesti ptr mine''?
aici a fosst declicul meu si renuntarea la acest gest
si eu simt ca nu mai pot...si eu simt ca lupt cu un tiran care are bani si vrea sa ma tarasca cativa ani prin tribunal ptr ca nu are nevasta de lasat...si eu lupt ptr o casa....casa ce a fost a mea iar acum el vrea jumatate
abia saptamana asta am deschis actiunea de divort..si primul termen il am in luna mai 2012
sper sa nu vina sfarsitul lumii si eu sa fiu inca casatorita cu acest om
ai grija mare ...faptul ca incuviinteaza gestul tau...e o mare lasitate...iar de aici tot el iese in avantaj
cred ca am fost una din putinele persoane care au inteles gestul Madalinei Manole...insa, uita'te si tu ce a ramas in urma
un circ...nici macar acolo nu are liniste
sunt alaturi de tine...si chiar te rog sa mergi mai departe
putem vb aici..cat timp ai nevoie pana depasesti acest moment
stii? le'ar fi atat de usor daca noi am muri....ar ramane ei cu totul..si lumea i'ar compatimi tot pe ei
eu chiar mi'am impus de 2 zile sa lupt ptr recastigarea personalitatii(ptr ca nici asta nu mi'a mai ramas)...si sa il las sa vb cat doreste
eu intru in camera mea...imi incui usa....si il las sa ..latre
dureros e ca dupa 25 de ani de casatorie(in cazul meu), scap atat de greu de acest om..de parca nu mi'a ajuns
din 25 de ani..am vrut sa divortez 30 daca e posibil...doar ca teama de el m'a imp[iedicat
te rog mult..reactioneaza....si nu'l baga in seama...
fii puternica draga mea
fruntea sus..si tot inainte
va iesi soarele si pe strada noastra

Draga Silvia,

Cei care au scris pana acum au spus cam tot ce era de spus - te-au incurajat, te-au sfatuit si si-au deschis inima pentru tine. Eu vreau sa ma folosesc de un citat din ce ai spus tu:

Sora si fratele meu ce drepturi au ca mostenitori ai mei ?

si sa-ti spun ca in primul rand au dreptul sa se bucure de tine si de sufletul tau bun. TU nu ai dreptul sa le rupi inima in doua si sa le amarasti tot restul zilelor cu amintirea unui gest care ii va distruge sufleteste. Nu poti sa ignori ce este mai frumos in viata ta din cauza unei dezamagiri care va fi vindecata de timp :hugall:

Ai aici, cum sunt convinsa ca ai si in viata reala, prieteni care oricand vei simti nevoia te vor asculta si, foarte important, unii dintre ei te pot si sfatui ce sa faci din punct de vedere legal ca sa iti fie mai usor in perioada care va urma. Nu trebuie decat sa spui, cum ai facut si astazi. Cred ca te-ai convins ca nu esti singura si ca pentru multi oameni pe care de fapt nu ii cunosti esti foarte importanta, asa ca sus capul, sterge-ti lacrimile si trage aer in piept: orice sfarsit aduce un nou inceput. Silvia cea de anul viitor pe vremea asta va fi mai puternica, mai inteleapta si mai linistita decat Silvia de acum. Iar fratele, sora si prietenii tai - printre care si noi - vom fi bucurosi sa iti uram La multi ani cu sanatate, ca iti va da viata tot ce-ti doresti :vishenka:

Noapte usoara, Silvia, ne vedem maine!

Buna ziua !


Aveti pentru ce .... chiar daca poate uneori nu credeti asta , cum , de altfel , noi toti , avem momente in viata peste care trecem mai greu ..... Dovada mai clara ca aveti pentru ce nu poate fi decat faptul ca ati acceptat sa vorbiti despre asta , deci aveti resurse (fara doar si poate) sa depasiti acest moment ...
Viata e o lupta continua si nimic , repet , nimic , nu ar trebui sa ne facem sa renuntam asa usor la lupta .....
Puneti-va ordine in ganduri , prioritizati-va viata (schimbati reperele) si lumea va fi perceputa total altfel decat in acel "moment " ....... Pe curand !
:thumbup::vishenka: