nulitate dispozitie

Angajatorul poate sa nu acorde preavizul de 20 de zile lucratoare fara a fi afectata valabilitatea deciziei, dar in acest caz trebuie sa acorde salariatului o indemnizatie egala cu un salariu de baza lunar avut de acesta.In caz contrar decizia e lovita de nulitate .

rusu_costelpn a scris:

Angajatorul poate sa nu acorde preavizul de 20 de zile lucratoare fara a fi afectata valabilitatea deciziei, dar in acest caz trebuie sa acorde salariatului o indemnizatie egala cu un salariu de baza lunar avut de acesta.In caz contrar decizia e lovita de nulitate .

Scuze, de unde ai scos asta? :-/ Ca între jurişti, propun să numim acest tip de răspuns: argumentum ex burta...

Doamnă, răspunsul simplu la întrebarea dvs. este: da, nerespectarea termenului de preaviz este motiv de nulitate a măsurii concedierii::

Codul Muncii
Articolul 76
Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.

Cred că a înscrie un termen de preaviz într-o decizie de concediere, dar a nu-l respecta apoi, se încadrează lejer la "nerespectarea procedurii prevăzute de lege"...

Alte reguli:
- termenul de preaviz este de 20 de zile lucrătoare:

CCMUNN 2007-2010
Articolul 74
(2) In cazurile in care unitatea este obligata, potrivit legii, sa acorde un preaviz la desfacerea contractului de munca, durata preavizului va fi de 20 de zile lucratoare.

- decizia de concediere (pentru motive care nu ţin de persoana salariatului) se comunică în scris salariatului şi trebuie să conţină obligatoriu:

Codul Muncii
Articolul 74
(1)
a) motivele care determina concedierea;
b) durata preavizului;
n/a c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;*
n/a d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.

- salariatul are dreptul la o compensaţie:

CCMUNN 2007-2010
Articolul 78
(1) La incetarea contractului individual de munca din motive ce nu tin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensatie de cel putin un salariu lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi.

Atat Codul muncii, la art.73 (1), cat si CCMUNN, la art.74(2), nu lasa loc de indoiala. Este obligatorie acordarea preavizului in cazul concedierii din motive neimputabile salariatului. In caz contrar, actul de concediere este nul.
La art.67 din Codul muncii si la art.78 din CCMUNN se precizeaza ca la incetarea contractului individual de munca pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensatie de cel putin un salariu lunar, in afara de drepturile cuvenite la zi.
Asadar, acordarea compensatiei nu este conditionata de neacordarea preavizului de 20 de zile.

Vedeti, mai sus, raspunsul bine documentat al lui "a_k".

Tot ca intre juristi iti spun ca nu ma ocup cu inventarea textelor de lege sau cu adaugarea la lege.Lucrand la o firma de transport, sunt obligat sa respect CCM-RT 2008-2010 inregistrat la M.M.F.E.S. sub nr.722/24.01.2008 publicat in M.OF ,partea a V-A, nr.3 din 11.02.2008.Pentru lamurire vezi art.76 ali.4) si art.80 alin.1).Presupun ca sunt verificate CCM-RT de directii specializate din Ministerul Muncii si apoi sunt inregistrate.Aici vei gasi ce-am sustinut eu in legatura cu compensarea neacordarii preavizului cu un salariu brut, iar pt desfacerea CIM din initiativa angajatorului se acorda 6 salarii compensatorii in anumite conditii.In rest, cunosc ce spune Codul Muncii inclusiv art.238 alin.1).

Nu vreau să fiu rău, deşi aici aş putea şi aş avea de ce.

Tot ceea ce-ţi voi răspunde e că:

(1) nicăieri în acest şir de mesaje nu s-a pomenit nimic despre "ramura transporturi", cum se face atunci că aduci drept justificare acest caz particular?

(2) chiar dacă iniţiatoarea acestui subiect s-ar fi referit la transporturi, am serioase dubii că articolul relevant aici, citat de tine, ar fi atât de uşor de tranşat pe cum ai impresia:

"CCM-RT 2008-2010"
Articolul 76
(4) În cazul în care unei persoane i se desface contractul de muncă fără să i se acorde preavizul prevăzut la alineatul 2, aceasta are dreptul la o indemnizaţie egală cu salariul de bază brut pe o lună plus sporul de vechime, avute la data desfacerii contractului de muncă.

Dacă e interpretat direct şi fără luarea în calcul a implicaţiilor, intră în flagrantă contradicţie cu articolele citate mai sus (din acte "superioare" ca forţă juridică, în privinţa nivelului minim de drepturi ale salariaţilor: Codul Muncii, respectiv CCMUNN).
Menţionezi articolul 238 din Codul Muncii - ironia face ca tocmai acesta să nu permită situaţia invocată de tine.

Având în vedere că textul din CCM-RT este redactat echivoc, singura ipoteză în care ar fi valabil (a se citi, concordant cu normele "superioare" lui) este aceea in care s-ar referi la cazurile legale de concediere, când NU este prevăzut preavizul (reamintesc că preavizul la concediere se acordă, conform Codului Muncii, numai în cazurile de la articolele 61 c)-d), 65, 66).

Efectul acestui articol este, aşadar, un beneficiu (destul de dubios şi, bineînţeles, "valabil" doar pe hârtie): chiar şi atunci când contractul de muncă încetează prin concediere pe motive disciplinare, spre exemplu, salariatul are dreptul de a primi o indemnizaţie egală cu salariul de bază etc. etc.

Sincer, la cât de prost redactat este acest contract aş înclina să cred că, într-adevăr, a fost verificat de o direcţie specializată de la minister...

Numai bine.