LUCIAN -UN COPIL FARA COPILARIE

Sunt o mama care mi-am dorit foarte mult sa am un copil, copilul mult dorit a venit tocmai la varsta 38 ani, ce bucurie era si baiat, dar la 3 ani copilul care fizic era considerat perfect sanatos era defapt bolnav de autism, o boala la care nu exista deocamdata in Ro tratament. Am cheltuit sume enorme in vederea recuperarii, cu terapeuti americani si romani. Acum copilul merge la gradinita de masa si este 90% recuperat. Ma ingrozesc ca sunt unii parinti care au parte de copii sanatosi si nu stiu sa pretuiasca acest dar de la D-zeu si a-si maltrateaza copiii. De asistenti maternali ce pot sa spun, ai recunosc de cum urca in autobuz cu copilul, dar afacerea este buna, statul acorda 1500 ron + bani de haine, etc...Daca s-ar acorda macar jumatate din suma mentionata mai sus mamelor naturale fara posibilitati materiale (deobicei sunt fete tinere pana in 18 ani) nu ar mai ajunge acesti copii in plasamente. Am cunoscut la maternitate o fata f. tanara care a nascut 2 copii gemeni si care plangea si statea la patutul copiilor pentru ca trebuia sa se desparta de ei deoarece au venit cei de la Protectia copilului sa faca acte pentru plasament deoarece au considerat ca nu are posibilitati de crestere. Parerea mea este ca mamele fara posibilitati ar trebui ajutate sa-si creasca singure copiii, iar in plasamente ar trebui sa existe numai copii care sunt neglijati si maltratati de parinti.