Condamnarea persoanei in lipsa cadavrului.Presupusul faptuitor ar putea fi condamnat penal?

Problematica condamnarii penale a unei persoane ,, presupus vinovata? de un omor in lipsa existentei unui cadavru si a existentei unei certitudini de deces constat prin mijloace tehnico-stiintifice de Institutul National de Medicina Legala constituie o problema care ar trebui sa atraga un semnal de alarma in lumea dreptului din Romania.
De curand, am auzit tot felul de declaratii facute din partea unor domni politisti care sustin ca in mod sigur X este vinovat de omor.
Ceea ce a declansat aceasta reactie a fost declararea mortii Y, printr-o hotarare judecatoreasca civila.

In aceste conditii, se ridica o intrebare : Simplul fapt ca o instanta civila a pronuntat o declaratie a mortii ar fi suficient pentru a acoperi in cadrul procesului penal lipsa cadavarului?
Dupa parerea mea, in lipsa cadavrului nu se poate stii cu certitudine in materie penala daca decesul este real intrucat persoana poate sa fie in viata din punct de vedere fizic.
Stabilirea mortii unei persoane printr-o hotarare judecatoreasca civila nu inseamna practic nimic sub aspectul implicatiilor penale.
Ratiunea declararii judecatoresti a mortii unei persoane vizeaza in primul rand efecte juridice in domeniul dreptului civil.Dupa declararea judecatoreasca a mortii unei persoane printr-o hotarare judecatoreasca de condamnare incepe sa curga termenul de optiune succesorala a mostenitorilor, sub acest aspect hotararea judecatoreasca civila pronuntata avand un rol deosebit, pentru mostenitori neexistand, de altfel, alta posibilitate juridica pentru a se putea dezbate procedura succesorala.
In aceste conditii, rolul hotararii judecatoresti civile de declarare a mortii persoanei fiind determinant.
Insa, sub aspectul dreptului penal simpla existenta unei hotarari judecatoresti civile de declarare a mortii persoanei nu poate fi de natura de a stabili cu certitudine existenta decesului unei persoane in sensul ca este decedata din punct de vedere medico-legal.
De asemenea, din punct de vedere procesual penal, lipsa unui raport de expertiza medico-legal, asadar, o constare medico-stiintifica, nu se poate stabili cu certitudine cauza decesului persoanei, daca am admite ca persoana chiar ar fi fost victima unei infractiuni de omor.

In continuarea acestui rationament, vom ajunge la concluzia ca nu se poate stabili cu certitudine daca a fost vorba de un omor cu intentie sau pur si simplu a fost vorba de o ucidere din culpa sau de lovituri cauzatoare de moarte.In aceste conditii, se ridica intrebarea : De ce o persoana sa fie condamnata pentru infractiunea de omor ( adica ucidere cu intentie ) atata timp cat nu exista probe certe cu privire la cauza decesului persoanei?
Pentru ca se presupune fara probe certe ca persoana acuzata ar fi ascuns cadavrul?
Nu ar trebui sa existe probe certe ca s-a ascuns cadavrul?

Este stiut de catre profesionistii in drept penal si criminalisti, ca, din punct de vedere stiintific medico-legal se poate stabili cauza mortii.Presupunand ca s-ar gasi cadavrul ( daca exista ) acest lucru se poate stabili din punct de vedere medico-legal prin mijloace tehnico-stiintifice.
In lipsa unui raport de expertiza medico-legala cu privire la cauza decesului, cat de justa ar putea sa fie incadrarea juridica a faptei pe prevederile art. 175 alin. (1) lit. c din Cod. Pen. daca avem in vedere faptul ca este vorba de un presupus omor a sotiei?
Reinterez insa intrebarea : Este vorba probabilitatea unei infractiuni de omor ( ucidere cu intentie ) sau de o infractiune de ucidere din culpa ( art. 178 C.pen.) ori de infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 183 C. pen., si anume de lovituri cauzatoare de moarte.
Daca vom analiza pedepsele prevazute de lege, vom observa ca diferenta dintre sanctiunile penale care se pot aplica de instanta sunt substantiale.Astfel, pentru infractiunea de omor calificat ( art. 175 C.P) pedeapsa prevazuta de lege este de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi, pentru infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. (1) C.P., pedeapsa prevazuta de lege este de la 1 la 5 ani, iar pentru infractiunea prevazuta de art. 184 C.P., pedeapsa prevazuta de lege este de la 5 la 15 ani.

In consecinta, daca analizam in esenta sa principiul aflarii adevarului in cadrul procesului penal vom ajunge sa ne intrebam in ce masura s-ar putea respecta in conditiile in care nu se cunoaste cauza decesului si nu se poate face decat in mod prezumtiv existenta decesului, fara a se putea stabili din punct de vedere juridic si din punct de vedere stiintific medico-legal cauza decesului .In alti termeni, in opinia mea, existenta unui deces fara a se stabili cauza nu poate duce in mod automat la condamnarea penala a persoanei acuzate pentru infractiunea de omor ( cu intentie).
Fata de cele sus mentionate, trimiterea in judecata a numitului X acuzat de uciderea cu intentie a sotiei sale Y, in lipsa cadavrului poate genera fie o achitare in Romania, fie o noua condamnare la CEDO a statului roman in cazul in care acesta va fi condamnat fara a exista probe directe.

Fac precizarea, cu titlu exemplificativ, ca mijloace de proba directe in cazul unui omor pot fi declaratiile de martori care au vazut cum acuzatul impusca victima sau cand vede ca infige cutitul in ea intr-o zona vitala ( zona toracica,etc).Chiar daca ulterior cadavrul dispare, exista probe directe si acuzatul poate fi condamnat pe baza de probe certe deoarece avem o ,,prezumtie a existentei infractiunii de omor...cu intentie?.


Mai poate exista si posibilitatea ca, infractiunea de omor sa fi fost savarsita de alta sau alte persoane din diferite motive.
Dupa parerea mea, cert este un lucru.
Daca este vorba de o crima ( omor cu intentie), aceasta s-a facut in mod mafiot si nu putea sa fie implicata o singura persoana.Profesionistii in drept si criminalistii isi pot da seama de acest lucru.Prin urmare, nu poate fi exclusa nici posibilitatea ca adevaratii autori ai faptei sa fie altii si nu X.


In opinia mea, organele de urmarire penala nu ar trebui sa se grabeasca cu trimiterea in judecata a suspectului ( singurul suspect, conform surselor politiei romane exprimate in mod public ieri si astazi ) deoarece,in prezent, se poate ajunge la o solutie de achitare a inculpatului X
Un alt argument ar putea fi si acela ca pana la implinirea termenul de prescriptie a raspunderii penale de 15 ani, in conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. a din Codul penal, se poate gasi si cadavrul sau sa apara persoana in viata...
Si termenul de prescriptie a raspunderii penale poate fi mai mare de 15 ani in caz de omor...astfel ca, timp...este...
Indiferent de ceea ce ar vrea massmedia...autoritatile competente au dreptul...si...obligatia sa disceara si nu sa actioneze intepestiv...



Problematica referitoare la acest caz va avea implicatii deosebit de serioase in lumea juridica din Romania, pentru ca daca se va crea un precedent in care o persoana sa poata fi condamnata in lipsa cadavrului si fara probe directe orice disparitie a unei persoane va putea fi intrumentata si considerata o posibila crima si persoana suspecta sa poata fi condamnata.
Este de remarcat faptul ca, au existat cazuri in care o persoana declarata moarta pe cale judecatoreasca a aparut la un moment dat.
Este extrem de ciudat ca in ziua de astazi cu tehnologia care exista sa nu se poata gasi un cadavru...daca exista...
Animalele salbatice din Romania nu pot devora in totalitate un cadavru si dupa oase, mai ales dupa craniu exista posibilitetea de a se reconstitui fizionomia persoanei.
La cat de mediatizat a fost cazul in mod sigur ar fi putut aparea informatii de la persoane care sa poata duce la finalizarea pe baza de probe certe a cazului in sensul unei condamnari.