arthuro1964 a scris:
...am probat ca in 2004 mai plateam pensie la doi copii majori aflati in continuarea studilor la universitate..
Dar ... instanta nu a tinut cont de acest fapt si a motivat...ca desi este probat ca .. eu le plateam pensie aflandu-se in continuarea studiilor, o faceam de bunavoie, fara sa fi fost dat in judecata de cei doi copii la implinirea varstei de 18 ani !
Aoleuuuu!
Surpriza este, spun psihologii, o reactie la ceva neasteptat.
Avocatul cu ceva vechime (12 ani in ce ma priveste) e in mare masura despuiat de capacitatea de a mai fi surprins de ceva, atunci cand vine vorba de vreo motivare a instantelor noastre. (e asa de obisnuit sa se astepte la orice, incat devine imun).
Asta, insa, m-a izbit!
Spuneti-mi ca nu-i adevarat!
Nu pot sa cred ca un judecator poate sa faca abstractie de existenta unei obligatii datorate, doar PENTRU CA (cu motivarea ca) este executata
de bunavoie (!?!)
Daca tacea (daca nu motiva) ...
Instanta superioara, desi a respins recursul, mai are o sansa.
Sa taca!
Sa "omita din greseala" sa cerceteze motivul de recurs pe care, probabil, l-ati formulat in legatura cu aceasta minunatie. (deschizandu-va calea unei contestatii in anulare).