1. Toate contractele sunt speciale, individualizate, nu stiu ce intelegeti prin special...Fiecare e special pentru ca raspunde (sau asa ar trebui) unei anumite situatii, speciale, unice.
2. Forma unui contract nu conteaza, continutul sau insa, da. Ce sa va spun: un contract mai putin vulnerabil e contractul bun, cel mai vulnerabil fiind un contract prost.
Daca ar exista apriori contracte mai bune si mai proaste, toata lumea ar incheia, mereu, acelasi contract. Logic, nu?
Nu e un contract de intretinere mai bun ca unul de vanzare sau invers; depinde numai de situatia de fapt careia ii raspunde.
3. Orice contract e atacabil, nu exista contract sa nu poata fi atacat. Sansele de reusita depind de cat de bine e el intocmit si cat de mult reflecta acel contract situatia reala, de fapt.
Nu inteleg scopul acestui contract, cauza lui, ea fiind foarte importanta. Doriti eliminarea de la mostenire, macar in parte, a copilului tatalui vitreg sau ce anume? Caci cauza este esenta contractului, daca ea nu e legala, pica intreg contractul.
Nu conteaza cum se numeste contractul; eu pot face o vanzare buna si sa-i pun actului denumirea de contract nasol. Denumirea contractului nu influienteaza cu nimic articolele, clauzele din el.
Am vazut donatii in care se platea un pret; ei bine, scria donatie, dar era vanzare. Nici nu s-a pus problema in instanta de discutii privind calificarea contractului, toti fiind de acord ca e o vanzare.
Pentru astfel de contracte, atat de complexe, e bine sa apelati la un avocat sa va explice in amanunt riscurile. Situatiile sunt nelimitate.