cand este bine sa-l anunt pe sotul meu ca divortez

Daca nu ti-ai da numele ,as crede ca am scris chiar eu aceste mesaje trimmise de tine Mickael.Peste o zi am prima infatisare cu sotul meu si am sentimentul ca nu voi mai fi in viata pana atunci.Tot ceea ce ai scris ma face sa cred ca nu sant singura care a simtit exact aceleasi lucruri ca si tine,desi esti barbat.De multe ori ca sa-mi gasesc putere sa raman in viata imi spun ca nu-i mare lucru si ca nu sant singura care trece printr-un divort.Ca si tine nu inteleg cum un "om" care ti-a spus ani de zile(14),ca te iubeste si ca esti singura lui familie,poate sa plece pur si simplu si sa-si lase fetita pt. o caricatura care si-a lasat propriul copil cu fostul sot,si a plecat calcand pe fericirea a doua familii!Uneori cred ca Dumnezeu nu exista...........

Cat despre doamna care intreba cand sa-si anunte sotul ca divorteaza ,nu pot sa spun decat ca l-am cunoscut pe fostul sot a-l bestiei cu care a plecat sotul meu si era un om distrus ,ca si mine era pur si simplu in deriva .Nu am crezut ca un barbat poate fi atat de afectat de un divort.Eu nu sant in masura sa dau sfaturi ,nimeni nu e dar pot sa-ti sun doar sa te gandesti de doua ori inainte iar daca tu consideri ca intr-adevar ,ti-a facut mult rau pt.ca numai tu stii adevarul ,atunci anunta-l civilizat ca nu mai poti tri alaturi de el si gata.

Cred ca daca simti ca trebuie sa pleci dintr-o casnicie pt, ca esti nefericit si lucrul asta se intampla de ani de zile, indiferent daca ai sau nu copii si indif. cat de mult ai luptat sa-ti salvezi casnicia, esti dator sa o faci. La fel cum esti dator sa lupti daca simti ca se poate remedia ceva, la fel cum lupti cand intri intr-o alta casnicie, la fel cum lupti sa-ti recastigi speranta, visele, la fel cum lupti sa iubesti din nou.
Dupa 5 ani am divortat, dar in ultimii doi-trei ani imi tot spuneam in fiecare zi ca o sa fie altfel, ca o sa se rezolve situatia, ca o sa sufere si ca nu merita pt. ca obiectiv nu mi-a facut nici un rau mare. Dar cele mici si poate pe care nici nu le mai baga in seama pt. ca se obisnuise cu el? sau poate nici asta nu era? Poate nu doar nu mai eram fericita, poate nu ne mai recunosteam? ...si uite ca in cele din urma am avut curaj sa plec. Nu erau lucruri mari care m-au facut sa plec,dar cele mici se aduna mai repede si mai profund..."picatura chinezeasca" . si de ce sa nu te gandesti pana la urma ca poate nu a fost sa fie? Acum sunt fericita, cu adevarat fericita , m-am recasatorit de cativa ani, avem 2 copii impreuna...si mi se pare cea mai inteleapta decizie pe care am luat-o.
Asa ca fruntea sus...cat despre doamna prim scriitoare, oricat de greu ti-ar fi spune-i ca o sa fie citat, si cu sau fara voia lui tot asta s-ar intampla...Nu lasa viata sa treaca pe langa tine daca esti nefericita! toti suferim, toti am fost parasiti macar odata...In ceea ce ma priveste, as fi preferat sa stau singura, decat prinsa intr-o casatorie care ma tracea in jos, care nu mai ma invata ce inseamna sa iubesc, care nu ma lasa sa mai visez, care nu-mi oferea zambete sau suspine, care era mai apasatoare...pt. ca eram mai singura dacat am fost perioada imediat dupa divort si perioada divortului.
andra

Vad ca sunt multe persoane care se confrunta cu acest pas atat de greu de trecut, numit DIVORT. Daca mai sunt si alte persoane care au trecut prin acest pas doresc sa-mi spune-ti ceea ce anume ati luat ca invatatura din aceasta experienta. Va multumesc anticipat. anairam