Incredintare minor cu varsta mai mica de 1 an in caz de divort

Cred ca generalizarea utilizatorului AlinaEnciu este exagerata.
Din cate imi amintesc, exista un moderator care stergea parerile de bine, daca nu raspund concret intrebarii. Sau poate ca nu...

Nu exista nici o lege explicita, in care sa se spuna ca "cuplurile divortate cu copii sunt obligate sa convietuiasca, in interesul major al minorului", insa indirect, pana la majoratul minorului, legea INCURAJEAZA interactiunea dintre fostii parteneri, OBLIGANDU-I sa se vada periodic si sa fie dependenti unul de altul.
Teroarea psihologica prin care treceti afecteaza direct frageda fiinta si poate avea repercursiuni in dezvoltarea sa fizica si psihica.

Nu e chiar asa, legea le spune parintilor ca depinde de propriile actiuni, adica au facut un copil, depind de progranmul acestuia, amandoi.
Este eronata interpretarea conform careia parintii ar depinde unul de altul. Problema in a intelege ca acel copil are nevoie in programul sau de prezenta ambilor si, prin urmare, vacanta tatalui devine timp de vacanta si pentru copil este pur si simplu una de cultura, psihologie, iubire, altruism.
E una grea, nu zic nu, dar e mult diferita de a depinde de programul celuilalt parinte.

Problema in a intelege ca acel copil are nevoie in programul sau de prezenta ambilor

Deci ajungem de unde am plecat: in toata viata noastra avem un program: mancam, ne spalam, muncim, invatam, facem teme sau ne jucam....Si copilul are nevoie de ambii parinti in programul sau;
deci nu are rost institutia divortului, daca avem copii: ne injuram, ne batem, ne omoram-dar impreuna, pana la moarte........:fight:

vacanta tatalui devine timp de vacanta si pentru copil

De vacanta mamei ati uitat? Sau numai tatal ii poate oferi o vacanta placuta copilului?
Sau pledati pentru petrecerea vacantelor cu ambii parinti, eventual cu familia extinsa: copiii tai, copiii mei, copiii nostri , cu toti parintii, naturali si vitregi, laolalta?:-/
Si neaparat in patrie, ca pentru a iesi din tara, trebuie sa fim cuminti, sa ridicam frumos doua degete si sa cerem voie distinsului fost partener sa mergem pana la Viena sau Budapesta, si daca el vrea, putem pleca, daca nu, mai incercam odata - ca la loz in plic.

Parerea mea sincera este ca dovada de cultura, iubire, psihologie si altruism trebuie sa o dea acel individ care a ridicat mana asupra mamei propriului copil, folosindu-se de forta sa fizica, acela care agreseaza mama in prezenta copilului-ce mare exemplu de iubire!!!-si care determina un copil de 2 ani sa intrebe:ce-i aia p---a mea?:O

Fiecare caz e unic, de aceea exista judecatori sa judece fiecare situatie in parte, nu sa dea verdictul STAS.

Va cramponati de prostii, amanunte, interpretati totul impotriva dv., a mamei, eterna martira!

Punctual:
1. Programul de viata a copilului, nu cel zilnic. Divortul intre parteneri e necesar, divortul de copii nu.
2. Nu am zis nimic de vacanta placuta, dv. mi-ati pus cuvantul asta pe-acolo... Era un exemplu, nu stau acum sa enumar toate rudele copilului numai sa nu se supere vreo bunica pentru ca am uitat de timpul de vacanta cu ea.
Da, copilul trebuie sa isi cunoasca intreaga familie, pe prietyenii de familie etc.
3. Si distinsul fost partener va cere voie daca vrea sa iasa cu pruncul, e normal; Puteti ridica doua degete, puteti sa-i explicati frumos, puteti sa nu iesiti... mie imi pare secundar.
Nu e ca la loz in plic, e ca in viata, negociezi, convingi, faci complimente, suporti... ca la serviciu putem suporta, pentru copilul nostru nu???
4. Nu se dau verdicte stat decat acolo unde partile nu demonstreaza ca nu sunt stas. Daca sustinerile tale ca parte intr-un dosar intra in acelasi fagas al dosarului dinainte... si al celui dinaintea sa si tot asa... e normal sa fii tratat identic. Verdicte dupa culoarea fularului partii nu cred ca ar fi potrivite.

Copilul ala de 2 ani are cel putin un an de cand se trage de aia a lui. Nu cunoaste rusinea, reactia lui e normala. De unde pana unde l-a "determinat" tatal? Imi pare rau, nu inteleg si nu cunosc situatia.

Doamna, rareori persoane atat de nemultumite... nimic nu va place, chiar imi pare rau. Incercati sa fiti un picut mai flexibila, viata va fi mai frumoasa si copilul dv. mai fericit!...