buna-credinta

Buna ziua. Supun atentiei dvs. urmatoarea speta: Acum opt ani am cumparat un apartament cu contract de vanzare cumparare autentificat la notar. La intocmirea acestui contract, la solicitarea noastra a participat si un avocat care a studiat actele puse la dispozitie de catre vanzator, aspect consemnat in contract. Avocatul a studiat extrasul in extenso a cartii funciare, actele de proprietate ale vanzatorilor, respectiv un CM , o actiune in instanta irevocabila prin care vanzatorii in calitate de mostenitori legali (colaterali privilegiati), au solicitat restituirea imobiluilui de la Statul Roman, si restabilirea situatiei anterioare de cf. pe numele fostei proprietare nationalizate, acte privind intabularea dreptului lor succesoral dupa aceasta, conform CM-ului, intocmit ulterior restituirii imobilului. In CF nu exista nici un impediment, nici o notare a unei alte persoane, care sa ridice pretentii succesorale asupra imobilului, altfel spus CF-ul era "curat". Niciodata nu am fost notificati sa nu cumparam, deoarece ar exista si alti mostenitori. La doi ani, dupa ce am cumparat imobilul , am fost actionati in judecata, cerandu-se constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, invocandu-se reaua noastra credinta la cumpararea imobilului, de catre o persoana care se pretindea legatar universal, posesor al unui testament autentic redactat cand imobilul era in patrimoniul statului si cu cinci ani inainte de a deceda testatorul. Aceasta persoana a prezentat si un CM emis la trei ani dupa decesul testatorui si in cuprinsul caruia, nu se gaseau decat cateva bunuri mobile.
Aceasta persoana a sustinut ca noi am fi avut cunostinta de existenta testamentului la data contractarii, aducand un singur martor in sprijinul celor afirmate de el. Acest martor locuieste in imobil si era in dusmanie cu persoanele de la care am cumparat, urmand sa fie evacuat in scurt timp de catre acestia, inaintea aparitiei acestui asa zis legatar universal. Ce este curios, niciodata acest martor nu a sustinut ca am fi avut cunostinta si de Certificatul de Mostenitor pe care-l poseda legatarul, ci a facut referire in depozitia sa strict asupra cunoasterii doar al testamentului. Pai, testatorul in cei cinci ani cat a mai trait dupa intocmirea testamentului in litigiu, pana la decesul sau putea sa mai intocmeasca o suta de alte testamente autentice sau olografe, plus ca dreptul legatarului de optiune succesorala era ...hat.... demult prescris, acesta nefiind ruda cu testatorul. Acest martor nu a precizat in depozitie ca am stii strict de testamentul din1981, ci a mentionat doar generic faptul ca stiam de existenta unui testament universal si atat. Intrebarea este, cine imi dadea mie informatii (daca stiam) despre acest testament daca nu stiam anul redactarii lui si nici nu eram persoana indreptatita sa cer relatii vis a vis de existenta lui. Oricine stie cat de stricti sunt cei de la arhive cand ceri relatii despre un inscris. Acestia iti dau relatii doar daca esti beneficiar direct al actului solicitat. De asemenea mentionez ca acest legatar a cerut si nulitatea actelor succesorale si de intabulare a vanzatorilor. Intrebarea mea este: se poate vorbi in acest caz despre rea credinta ?