JURISPRUDENTA DREPTUL MUNCII CONCEDIERE COLECTIVA MASCATA

1. Orice condiţionare a accesului liber la justiţie, ar reprezenta o nesocotire a unui principiu constituţional fundamental şi a unor standarde internaţionale universale, în orice democraţie reală. Pe plan procesual, accesul liber la justiţie se concretizează în prerogativele pe care le implică dreptul la acţiune, ca aptitudine legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice.
Liberul acces la justiţie este consacrat, ca drept cetăţenesc fundamental şi prin art.21 din Constituţia României, prin art.10 din Declaraţia universală a drepturilor omului, precum şi prin art.14 pct.1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
În Constituţie, accesul liber la justiţie este conceput ca drept al oricărei persoane de a se putea adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nici o lege.

2. Potrivit art.26 alin.1 C.mun., prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
In acest sens, prin act aditional se poate stabili o durata determinata sau nedeterminata a valabilitatii unei astfel de clauze ...

3. Angajatorul este obligat sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente. Conditiile generale pentru angajarea raspunderii angajatorului sunt aceleasi ca si in cazul raspunderii salariatului fata de angajator. Exemple de fapte pentru care angajatorul poate raspunde patrimonial: impiedicarea accesului salariatului la munca, plata cu intarziere a salariului, concedierea nelegala, savarsirea unui act discriminator, neachitarea unor drepturi banesti cuvenite, neacordarea concediului de odihna, rechemarea abuziva din concediul de odihna.

Daca nu ati descoperit inca acest site, va recomand sa aruncati o privire:
[ link extern ]
L.C.

Hmm, mai greu cu spetele pentru cazurile indicate de dvs. In cazul unor clauze nelegale in CIM, efectele sunt atat de diverse, incat numai foarte putine dintre acestea au ajuns practic in instanta. "Sanctiunea" pentru o clauza contrara legii este lipsirea de efecte a acesteia, de regula fie fara lititgiu (numai unitatile foarte prost consiliate actioneaza / raspund in instanta pe baza unor acte nelegale), fie incidental in vreunh litigiu.
Exemplific:
1. Angajamentul ca nu va actiona in justitie: acest angajament nu produce vreun efect juridic.
Cu alte cuvinte, orice angajament de acest tip ar fi semnat salariatul, acest angajament nu ii poate fi opus in instanta.
A explicat mai bine @freeelis de ce.
Mai departe, daca totusi salariatul s-a lasat influentat de un astfel de angajament si nu a actionat unitatea in instanta, este foarte greu de antrenat vreo raspundere (delictuala) a angajatorului.
2. Clauza de confidentialitate pe termen nelimitat este si ea ilegala. Consecinta: angajatul nu este tinut sa o respecte. Scenariu:1- salariatu nu respecta clauza nelimitata, 2 - unitatea il da in judecata, 3 - unitatea va pierde litigiul, fiind admise aparariel salariatului cu privire la nelegalitatea clauzei.
Veti gasi spete nationale pe site-ul Jurindex, baza de date nationala, cautare cuvant "clauza de confidentialitatea litigiu de munca".

3. Nepunerea la dispozitie a contractului nu am intalnit-o in jurisprudenta decat in urmatoarele forme:
- CCM necomunicat catre salariati (= inexistent)
- CCM comunicat dar neinregistrat la Directia de munca (= inexistent de asemenea)

4. Denuntarea CCM motivata de schimbarea CAEN poate avea unele sanse de succes, functie de datele concrete (despre ce nivel al CCM-urilor e vorba, cand s-a semnat CCM-ul, cum si cand a aderat societatea la el, cand si de ce a schimbat CAEN-ul).

5. Pentru incetarea cim prin acord sau demisie obtinute prin presiune sau "in alb", incetare care mascheaza alte motive de desfacere a contractului, n-am vazut jurisprudenta, din pacate.
La faza asta, cred ca salariatii sunt cei care nu se incumeta sa actioneze, fiindca se poate dovedi vicierea consimtamantului cu foarte mare greutate. Cred ca stiti deja ca in aceste situatii recomandarile generale sunt: (1) salariatul sa reziste, sa nu demisionaeze / sa nu-si dea acordul pentru incetare sau (2) daca nu se poate sa reziste, sa isi constituie dovezi ale viciului de consimtamant.

p.s. sursele mele de cautare jurisprudenta sunt Juridex si portalul instantelor de judecata. Este o munca titanica din cauza faptului ca nu exista criterii clare de arhivare a spetelor, insa rezultatele pot fi satisfacatoare. Cred ca pentru subiectul dvs. ar fi de cautat vreo 8 ore.

------
later edit: speta relevanta pentru vicii de consimtamant la demisie (pe Jurindex):

Dosar nr(...)
Format vechi nr.1286/2009
R O M Â N I A
CURTEA DE A P E L B U C U R E ª T I
SECŢIA A VII A CIVILÃ ªI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCÃ ªI ASIGURÃRI SOCIALE
DECIZIA CIVILÃ NR.3280/R
ªedinţa publică de la 13 mai 2009
Curtea compusă din :
PREªEDINTE - (...) (...)
JUDECÃTOR - (...) (...)
JUDECÃTOR - (...) (...) H.
GREFIER - E. N.
*****************

Pe rol fiind soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta J. (...) E. împotriva sentinţei civile nr.7415 din data de 27.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.27503/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata B.C.R. Asigurări SA, având ca obiect:”contestaţie împotriva deciziei de concediere”.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurenta J. (...) E., prin avocat G. G în baza împuternicirii avocaţiale nr.25 din 13.05.2009 depusă la dosar-fila 10 şi intimata B.C.R. Asigurări SA, prin avocat T. S. în baza delegaţiei de substituire nr.71 din 12.05.2009 dată de Uniunea Naţională a Barourilor din România – B a r o u l B u c u r e ş t i – Societatea Civilă de Avocaţi „J. şi P. în baza împuternicirii avocaţiale nr.157 din 06.05.2009, ambele depuse la dosar-filele 11 şi 12.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,
Intimata B.C.R. Asigurări SA, prin avocat T. S., având cuvântul, depune la dosar întâmpinare, duplicatul acesteia fiind comunicat reprezentantului recurentei.
Recurenta J. (...) E., prin avocat G. G, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înţelege să solicite încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv, cele existente la dosar, printre care şi o corespondenţă purtată cu intimata cu privire la intenţia acesteia de a o concedia pe recurenta în cauză.
Intimata B.C.R. Asigurări SA, prin avocat T. S., având cuvântul, solicită amânarea pricinii pentru a lua cunoştinţă de înscrisul depus la termenul de azi, dat fiind faptul că duplicatul acestuia nu a fost comunicat.
Curtea, în şedinţă publică, acordă reprezentantului intimatei posibilitatea de a lua cunoştinţă de înscrisuri depus la acest termen de către partea recurentă.
Intimata B.C.R. Asigurări SA, prin avocat T. S., având cuvântul, învederează instanţei că are cunoştinţă de conţinutul acestui înscris, sens în care, arată că nu mai insistă în cererea de amânare a cauzei.
Părţile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părţilor cuvântul în susţinerea şi combaterea cererii de recurs.
Recurenta J. (...) E., prin avocat G. G, având cuvântul, susţine oral motivele de recurs, solicitând a se observa că acestea sunt întemeiate pe dispoziţiile art.304 pct.9 c.pr.civ., întrucât aşa cum rezultă din decizia contestată, temeiul de drept al încetării contractului de muncă este art.55 lit.”b” din C o d u l M u n c i i, prin acordul părţilor, chiar dacă salariatul a luat cunoştinţă de acordul angajatorului, însă, acest acord s-a produs la 3-4 zile după ce între părţi s-a purtat corespondenţa depusă la dosar.
Aşa fiind, solicită a se observa că recurenta în cauză, în calitate de director, a făcut demersuri în interesul băncii, însă acestor demersuri nu li s-au dat curs, astfel încât recurenta, neavând sprijinul intimatei, a procedat la înaintarea către conducerea băncii, prin intermediul fax-ului, a modelului cererii privind încetarea contractului de muncă completat în ziua în care l-a primit şi, tot în aceeaşi zi, la un interval de câteva ore, salariata a transmis cererea sa de revocare motivată a ofertei de încetare a contractului de muncă. Se solicită a fi avută în vedere şi depoziţia martorului care se afla lângă recurentă în momentul completării modelului cererii de încetare a contractului de muncă prin acordul părţilor, ce-i fusese trimis de conducerea băncii şi care a constatat starea în care aceasta se afla.
De asemenea, recurenta prin avocat, solicită a se observa că, în cuprinsul deciziei contestate, nu se prevede nici un termen în care măsura poate fi atacată şi nici instanţa competentă. Or, faţă de lipsa acestor menţiuni obligatorii, apreciază că decizia de concediere este lovită de nulitate.
Mai mult decât atât, se mai arată că răspunsurile date de angajator la interogatoriu sunt contradictorii şi demonstrează culpabilitatea acestuia în luarea măsurii de concediere a recurentei, sens în care, solicită a se observa că, prin răspunsul la întrebarea numărul 4, angajatorul recunoaşte că i s-a transmis cererea de revocare a hotărârii de încetare a raporturilor de muncă, însă, la întrebarea numărul 7 din interogatoriu, banca precizează că încetarea raporturilor de muncă a avut loc prin acordul părţilor, iar acest efect s-a produs ca urmare a propunerii angajatorului şi a acceptării de către salariată, fapt ce a determinat şi trimiterea modelului de cerere de încetare a contractului de muncă prin acordul părţilor, completată de recurentă.
Chiar dacă este vorba de un acord, angajatorul avea obligaţia de a discuta cu salariatul asupra preavizului, ceea ce nu s-a întâmplat. În plus, motivarea hotărârii instanţei de fond este sumară, dat fiind faptul că, în mod eronat, Tribunalul a reţinut că, la data încetării raporturilor de muncă, recurenta şi-a exprimat acordul în acest sens, fără a analiza împrejurările în care a fost exprimat acordul şi starea psihică în care recurenta se afla.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea în tot a sentinţei civile recurate în sensul admiterii contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, anularea deciziei emisă de intimată, repunerea recurentei în situaţia anterioară prin reintegrarea sa în muncă şi în funcţia avută, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile şi drepturile cuvenite de la data încetării contractului de muncă, respectiv, de la data de 05.06.2008 şi până la reintegrare.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimata B.C.R. Asigurări SA, prin avocat T. S., având cuvântul, solicită a se avea în vedere că acordul pentru încetarea raporturilor de muncă a fost transmis angajatorului ca urmare a propunerii pe care acesta i-a făcut-o salariatei, anterior transmiterii cererii, ca alternativă la încetarea raporturilor de muncă pentru motive de necorespundere profesională.
Aşa fiind, recurentei în cauză i s-a oferit un alt loc de muncă ce a fost acceptat, astfel încât consimţământul în sensul producerii efectelor prevăzute de dispoziţiile art.55 lit.”b” din C o d u l M u n c i i a fost exprimat în mod valabil.
Cât priveşte susţinerea recurentei în sensul că, asupra sa, au fost exercitate presiuni de către anumite persoane din conducerea băncii pentru a o determina să plece, solicită a se observa că aceste susţineri sunt nefondate, întrucât recurenta nu a dovedit faptul că banca a făcut presiuni asupra sa şi că ar fi ameninţat-o, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată. Cât priveşte vicierea consimţământului, solicită a se observa că, pe parcursul administrării materialului probator, recurenta nu a făcut dovada că a primit prin fax un formular de demisie sau că banca i-ar fi cerut acesteia să demisioneze. Având în vedere cele susţinute, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind temeinică şi legală.
Curtea, în temeiul art.150 c.pr.civ. declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.7415 din data de 27.11.2008, pronunţată în dosarul nr.27503/3/LM/2008, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a respins acţiunea formulată de contestatoarea J. (...) E., în contradictoriu cu intimata BCR Asigurări SA, ca neîntemeiată şi a luat act ca pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Reclamanta a avut calitatea de salariat al pârâtei începând cu data de 3.03.2008, desfăşurându-şi activitatea ca director, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.774/III/J 13.03.2008 la ITM B.
Raporturile de muncă au încetat prin acordul părţilor la data de 5.06.2008, în baza art.55 lit. b) din C o d u l M u n c i i, potrivit deciziei nr.621/9.06.2008.
Reclamanta a invocat nulitatea deciziei de încetare a contractului individual de muncă, motivând că a revocat cererea de încetare a contractului de muncă şi că i-a fost viciat consimţământul, exercitându-se ameninţări şi presiuni asupra sa, însă această susţinere a fost apreciată de Tribunal ca neîntemeiată.
Astfel, a mai reţinut instanţa de fond, cererea formulată de reclamantă, prin care solicita încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 5.06.2008, în baza art.55 lit. b) din Codul munci, a fost expediată angajatorului prin fax, la data de 5.06.2008, la ora 15,45, fiind înregistrată cu nr. 265. La aceeaşi dată, pârâta şi-a manifestat acordul asupra încetării contractului, înscrisul transmis în condiţiile de mai sus purtând menţiunea „de acord” şi semnătura reprezentantului societăţi.
Reclamanta a revocat oferta de încetare a contractului individual de muncă, cererea fiind expediată pârâtei tot prin fax, în aceeaşi zi, 5.06.2008, la ora 21,02.
Având în vedere că, la data revocării, oferta de încetare a raporturilor de muncă ajunsese la cunoştinţa angajatorului, care-şi exprimase deja la rândul său acordul în sensul încetării contractului, prima instanţă a constatat că actul revocării este tardiv, fiind comunicat pârâtului după realizarea acordului de voinţe, motiv pentru care nu-şi mai produce efecte.
De asemenea, din probele administrate instanţa de fond a reţinut că nu a rezultat vicierea consimţământului salariatei exprimat în sensul încetării raporturilor de muncă. Depoziţia martorului, care era de faţă când, la începutul lunii iunie 2008, reclamanta a primit prin fax un formular de cerere de demisie, împrejurare ce a tulburat-o, nu face dovada susţinerilor referitoare la presiunile exercitate asupra sa pentru a denunţa contractul, martorul aflând de la reclamantă că se doreşte să fie dată afară de la serviciu. Totodată, s-a reţinut că, prin răspunsurile la interogatoriu, pârâta nu a recunoscut că a făcut presiuni asupra salariatei şi că a ameninţat-o, iar prin formularea întrebării nr.6 la interogatoriul propus a se administra reclamantei a susţinut numai că i-a propus acesteia încetarea contractului de muncă prin acord ca o alternativă la încetarea pentru necorespundere profesională, însă această împrejurare nu constituie o presiune asupra salariatei, un act de ameninţare cu producerea unui rău, de natură a o tulbura în aşa fel încât să o determine pe aceasta să solicite încetarea contractului, reclamanta având posibilitatea să nu-şi manifeste voinţa de a înceta contractul de muncă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat, în termenul legal, contestatoarea J. (...) E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie:
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C o d u l d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esenţă, următoarele:
1. Aşa cum rezulta din Decizia nr.621/09.06.2008, temeiul de drept al încetării contractului de muncă este art. 55, lit. b) din C o d u l M u n c i i: "ca urmare a acordul părţilor, la data convenită de acestea".
În cauză, salariata a făcut o oferta de încetare a contractului individual de munca in temeiul art. 55, lit. b) care putea fi revocată, potrivit dreptului comun, până la momentul la care salariatul - ca ofertant a luat cunoştinţă de acceptarea angajatorului.
Angajatorul, însă, a emis decizia la data de 09.06.2008, cu toate ca după oferta salariatei de încetare a contractului de muncă, aceasta a revocat oferta, în aceeaşi zi 05.06.2008, mai înainte ca angajatorul să îl înştiinţeze pe salariat de acceptarea sa, pentru a opera "acordul părţilor".
2. Însăşi intimata recunoaşte în întâmpinare că, „în fapt, la data de 05.06.2008, contestatoarea a solicitat încetarea contractului individual de muncă, în temeiul acordului părţilor, cerere ce a fost aprobată, subscrisa emiţând în acest sens decizia nr. 621/09.06.2008"
Este cert că realizarea acordului de voinţe al părţilor nu a intervenit, faţă de faptul că salariata, a înţeles să revoce această manifestare de voinţă a sa.
Drept urmare, angajatorul în mod nelegal a emis decizia de încetare a contractului de muncă În baza art. 55, lit. b) din C o d u l M u n c i i.
3. Instanţa de fond a ignorat probele administrate de contestatoare, motivând în exclusivitate hotărârea pronunţată numai pe existenţa cererii de demisie transmisă prin fax la orele 15,57, cerere la care recurenta nu a primit un răspuns, chiar dacă în aceiaşi zi a procedat la revocarea ei.
Din probele administrate, rezultă că salariata-contestatoare a formulat iniţial cererea (formular) de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părţilor, fiind într-o stare psihică deosebită, produsă de presiunile exercitate de diferite persoane din conducerea angajatorului pentru a "o determina să plece".
În acest sens este relevantă declaraţia martorului N. N. O., care a relatat că, fiind de faţă când contestatoarea a primit prin fax un formular de cerere de demisie, a constatat că această împrejurare a tulburat-o, că recurenta a vorbit la telefon, după care a început să plângă şi a afirmat că i s-a cerut sa demisioneze.
Totodată, a mai arătat recurentul, răspunsurile date de angajator la interogatoriul luat, sunt contradictorii si demonstrează culpa angajatorului pentru emiterea unei decizii nelegale.
4. Sub aspect formal, decizia nr. 621/09.06.2008 nu cuprinde menţiuni care sunt obligatorii în orice decizie privind raporturile de muncă dintre salariat şi angajator, respectiv termenul în care măsura poate fi contestată şi instanţa competentă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 3041 din C o d u l d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor expuse în continuare:
Recurenta contestatoare a avut calitatea de salariat al B.C.R. Asigurări S.A. începând cu data de 3.03.2008, desfăşurându-şi activitatea ca director, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.774/III/J 13.03.2008 la ITM B.
Raporturile de muncă au încetat prin acordul părţilor la data de 5.06.2008, în baza art.55 lit. b) din C o d u l M u n c i i, potrivit deciziei nr.621/9.06.2008, care a fost contestată de recurentă în prezenta cauză.
În esenţă, prin criticile aduse sentinţei atacate, recurenta a susţinut că decizia contestată este nelegală, câtă vreme acordul părţilor nu s-a realizat, întrucât, pe de o parte, consimţământul salariatului a fost viciat prin violenţă (exercitarea de către angajator a unor presiuni şi ameninţări asupra acestuia), iar pe de altă parte, oferta făcută de salariat în sensul încetării raporturilor de muncă prin acordul părţilor a fost revocată mai înainte de acceptarea ei şi de comunicarea acceptării către ofertant.
Se reţine că nici una dintre aceste critici nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 956 din Codul civil, este violenţă întotdeauna când, spre a face o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raţionabilă după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent. Se ţine cont în această materie de etate, de sex şi de condiţia persoanelor.
Prin urmare, pentru a se constata existenţa acestui viciu de consimţământ, trebuie întrunite cumulativ mai multe condiţii şi anume: să existe o violenţă fizică sau morală (constând într-o ameninţare cu un rău moral, de natură să provoace o teamă care duce la încheierea unui act juridic care, altfel, nu s-ar fi încheiat), violenţa să fie determinantă pentru încheierea actului şi să fie injustă, nelegitimă.
Or, în speţă, ameninţarea în sensul concedierii pentru necorespundere profesională nu poate fi considerată injustă, nelegitimă.
Nici starea de tulburare în care se afla recurenta în momentul exprimării consimţământului prin completarea modelului de cerere transmis de angajator şi expedierii acestuia prin fax, apreciată prin raportare la vârsta şi la condiţia acesteia – director la Sucursala Sectorului 4, Agenţia A I, nu poate fi considerată expresia unei temeri determinante pentru încheierea actului.
În ce priveşte analiza mecanismului realizării acordului de voinţe pentru încetarea raporturilor de muncă, se reţine că oferta a fost transmisă de angajator, care a expediat salariatului, prin fax, modelul de cerere.
Cum acceptarea ofertei poate fi revocată numai până la momentul ajungerii ei la destinatarul ofertant (angajatorul din prezenta cauză), iar voinţa unităţii pentru încetarea contractului a fost exprimată de organele abilitate să exprime acordul acesteia, se reţine că decizia nr.621/9.06.2008 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 55 lit. b) din C o d u l M u n c i i.
În mod corect prima instanţă a reţinut că, în cauză, cererea formulată de reclamantă, prin care solicita încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 5.06.2008, în baza art. 55 lit. b) din C o d u l M u n c i i, a fost expediată angajatorului prin fax, în data de 5.06.2008, la ora 15,45 şi că, în aceeaşi zi, pârâta şi-a manifestat acordul asupra încetării contractului, înscrisul transmis în condiţiile de mai sus purtând menţiunea „de acord” şi semnătura reprezentantului societăţi.
Cum recurenta a revenit asupra acceptării ofertei de încetare a contractului individual de muncă arătând că înţelege să o revoce, printr-o cerere expediată prin fax tot în data de 5.06.2008, dar la ora 21,02, este justă concluzia primei instanţe în sensul că o atare revocare nu îşi mai poate produce efectele, fiind ulterioară momentului realizării acordului de voinţe al părţilor în sensul încetării raporturilor contractuale.
Nici critica privind viciile de formă ale deciziei contestate nu poate fi primită. Astfel, în cauză, decizia nr.621/9.06.2008 nu este expresia manifestării unilaterale de voinţă a angajatorului, iar C o d u l M u n c i i nu reglementează, sub sancţiunea nulităţii, decât elementele de formă obligatoriu a fi conţinute în deciziile privind măsurile dispuse unilateral de angajator privind sancţionarea disciplinară (art. 268 alin. 2) sau concedierea (art. 74).
Cum, în speţă, nu suntem în prezenţa unei asemenea decizii, dispoziţiile legale mai sus evocate nu îşi găsesc aplicarea.
Curtea constată că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a materialului probator administrat în cauză, inclusiv a depoziţiei martorului audiat, coroborată cu răspunsurile angajatorului la interogatoriu, precum şi o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, ce urmează a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 312 din C o d u l d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:


Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta J. (...) E. împotriva sentinţei civile nr.7415 din data de 27.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.27503/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata B.C.R. Asigurări SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 13 mai 2009.

Da sunt mai multe întrebări succesive, la care nu cred că am să răspund ”in concreto”, dar cred și mă străduiesc, cred că nu se pune la îndoială faptul că acordul părților pentru încetarea de drept și de fapt a raporturilor ne muncă nu mai face obiectul unui dosar aflat pe rolul instanțelor, se v-a respinge speța ca fiind fără obiect, sau cum se pronunță magistrații ăștia făcuți la normă, ca fiind neîntemeiata.
Referitor la celelalte subiecte, pe care le-ați pus în discuție cred că frizează interesul în companiile multinaționale sau cele private, care la ora actuală îți permit orice, și îți spun din practică, poate greșesc, dar în zona mea frizează prostia și compromisul, și cred că sunt înțeles de toată lumea. Adică se încalcă orice normă de drept numai ca magistratul să-și vadă interesul, eu în calitatea de avocat am ajuns la concluzia după ceva ani, și de consilier juridic dar și de avocatură să mă gândesc dacă, am tras lozul câștigător, înainte să intru în instanță, sau dacă nu. În concluzie, practică judiciară este mult mai dură de cât orice comentariu vreți dvs. să dezvoltăm pe marginea unor spețe sau a unor cazuri de fapt.
Am văzut că se afișează fel și fel de decizii de sentințe de la diferite instanțe luate ca practică judiciară, dar întrebarea mea retorică este, câți dintre magistrați respectă practica judiciară?
Dacă ar fi să vă relatez din sentințele și deciziile pe care le-am primit de la diferite instanțe cred că nu v-ar venii să credeți unde s-a ajuns în anul 2011, și cum se mânjesc domnii și respectabilii magistrați. În final vreau să menționez că am dat și de magistrați pprofesioniști, dar păcat că le fac umbră cei corupți și mulți!