custodie unica

Să fim sinceri, atunci. Am mai spus-o pe acest forum şi o repet. Eu fac parte din acele cazuri de 1%. Motivele pentru care am pierdut copiii au fost că m-am mutat prea departe, ca sunt detasata cu unul dintre servicii (amandoua erau contracte pe perioada nedeterminata!) şi că celor mici (de 3 ani jumate) le e mai bine în domiciliul în care s-au născut, unde se pot bucura de prezenţa tatălui a bunicilor şi a locurilor de joacă familiare.
Sunt aici să învăţ, să cunosc şi alte situaţii. Nu sunt negativistă şi nu vreau să tai nimănui aripile. Dar dacă pot, încerc să arăt oamenilor ceva din exprienţa mea cu justiţia.
Nu vă bazaţi pe 99 la sută pe care nu ştiu de unde l-aţi scos. Să nu se bazeze nimeni aşa cum m-am bazat eu, pe opiniile unora şi ale altora, specialişti, care m-au asigurat că şi dacă aş lucra "pe centură" dacă am dovedit că sunt mamă bună nu-mi va lua nimeni copilele. Ei bine, am dovedit că sunt mamă bună şi, cum în mod clar nu sunt postituată tot nu mi-a fost de ajuns.
Instanţa a decis altfel.

Parerea mea este ca din ce relateaza selena, sansele sunt mari sa castige custodia. Bineinteles ca pot exista si 'surprize' dar in principiu cam asa se judeca in astfel de cazuri.
Nu stiu exact care au fost motivele pentru care lara12 a pierdut custodia in favoarea tatalui, pot doar sa intuiesc ca sunt aceleasi motive enumerate de ea - faptul ca are doua servicii carora le dedica timp destul de mare nu stiu in ce masura ajuta la 'reglarea' unor relatii copii-parinti in ambele sensuri, cu ambii parinti. Poate ca s-a ales situatia cea mai favorabila pentru copii. As spune ca, in acest caz nu a fost acea egalitate in ochii instantei.
Cei 99% sunt recunoscui in statistici, pentru ca ati intrebat.

In final @serene - poate e bine sa puneti in balanta toate aspectele acestei schimbari in viata dvs inainte sa faceti un pas, am inteles ca inca nu ati demarat divortul. Poate e bine sa existe intelegere macar din punctul de vedere a relatiilor pe care copilul trebuie sa o aibe cu ambii parinti daca totusi divortul este iminent. Pana la urma acest aspect trebuie sa primeze.

Buna,uite stii ce te sfatuiesc eu nu avea frica dute inainte cu speranta in bunu Dumnezeu si te roaga lui caci el le "tomneste" toate ,daca sufera un copil nevinovat sufera si el, si ai sa vezi ca bunul dumnezeu o sa fie alaturi de tine credema ,iti spun di proprie experienta,nu sunt nimi sunt o persoana simpla care inca nu a terminat cu aceste probleme,ai nevoie de un advocat fb si incredere deplina in dumnezeu,roagate sa iti deschida el drumu, si sa iti arate cararea pe care trebuie sa mergi si ai sa vezi ca o sa reusesti

Serena
Ceea ce spune Lara este adevarat. Daca ai timp, citeste raspunsurile avocatilor de pe forum si vei vedea cum se judeca lucrurile.
Faptul ca sotul isi protejeaza mama poate fi interpretat si ca e un om responsabil, care nu-si abandoneaza mama si la fel este si fata de propriul copil.
Ca nu si-a platit rata poate fi interpretata ca o amanare, remediabila.
Afirmati ca bunica materna il ingrijeste-se poate interpreta ca Dvs. nu va ocupati de copil, ci il lasati in grija altuia.
Se repeta obsesiv pe forum ca "A fi sot rau nu inseamna a fi tata rau", deci nu puteti invoca iresponsabilitatea sa ca ar fi in defavoarea copilului, sunt cazuri cand un parinte nu plateste cu anii pensie alimentara pentru copil, dar totusi are drepturi nelimitate de "relatii cu minorul"
Daca a batut copilul si aveti martori, altii decat rude si afini de nu stiu ce grad, daca l-a imbatat sau l-a agresat sexual, cu probe IML si martori, poate aveti sanse sa demonstrati ca e tata rau.

In final, te sfatuiesc sa citesti aici, pe forum, o postare -"Mi se incalca drepturile omenesti"(26.11.2011)-este interesant sa vezi o sentinta de divort

Realizez ca bunica bolnava de Alzheimer nu poate fi martor, va descriam doar situatia tale quale. Nu, bunica e in ingrijirea mamei, iar eu am o situaţie materială corespunzătoare creşterii copilului. Dacă soţul va încerca să demonstreze că bunica poate fi un pericol pentru copil, se poate dovedi ca bunica nu va locui cu copilul.

Nu ar fi bine sa va sigurati de pe acum? Sa faceti pentru bunica bolnava acte care sa demonstreza ca nu sta cu cel mic? De ce sa dati loc la complicatii, cand le puteti evita.

Nu, nu am dovezi materiale că soţul îşi neglijează soţia şi copilul, în favoarea soacrei mele; exista doar extrasele de cont cu sume mari retrase, ori bonuri fiscale - probabil imi veti spune ca nu inseamna nimic. Dar daca el refuza sa mai achite rata la banca, pentru a o achita pe a mamei sale...?

trebuie sa dovediti ca grija pentru mama lui, prejudiciaza veniturile familiei, implicit siguranta materiala a copilului. extrasele de cont dovedesc doar ca au fost scosi bani din banca, nu cum au fost cheltuiti. puteti dovedi ca suma extrasa a mers in contul ratei soacrei dvs si ca in luna respectiva dvs nu v-ati achitat de datorii similare? daca spuneti ca veniturile dvs sunt suficiente pentru a creste copilul, dovediti ca doar dvs va ocupati de aceasta.

Copilul are o relaţie bună cu bunica materna, ea il ingrijeste. Bunica poate sta oricand intr-o locuinta care e in proprietatea mamei, faptul ca sta acum cu cel mic, impreuna cu bunica bolnava, in casa mea, e ceva temporar.

Declaratia "e temporar" nu cred ca va ajuta. Repet, dovediti ca bunica STA..., nu ca POATE STA oricand in alta parte!
Instanta va judeca dupa ce este nu dupa ce intentionati dvs sau sugerati a fi posibil.
Demonstrati ca tot ce faceti si cereti e in interesul superior al copilului!

Domiciliul meu de după divorţ ar fi un apt inchiriat. Mama mai are, in afara garsonierei, o casa de 260 mp, dar in mediul rural. Copilul poate creste acolo, la bunica sa, avand toate facilitatile, sau in apt inchirat, unde ar veni mama sa-l ingrijeasca, iar bunica ar sta in locuinta urbana din proprietatea ei.

Domiciliul dvs trebuie sa coincida cu cel al copilului.
Luati in calcul ca, daca mama dvs are obligatii fata de mama ei bolnava, nu mai sta in picioare declaratia pe care o faceti cum ca mama dvs, bunica celui mic, va poate ajuta sa il ingrijiti.

"ªtiţi că în caz de egalitate de şanse între părinţi, instanţa inclină să nu scoată copilul din domicilul său?" - pai si daca domiciul sau a fost preluat de banca, pentru ca tatal cel responsabil a refuzat sa mai achite rata?

S-a intamplat deja acest lucru?
Daca locuinta in care a crescut copiii a fost preluata de banca si dovediti ca din vina sotului s-a intamplat asta, aveti un mare avantaj: copilul ar putea fi in pericol sa ramana si fara urmatoarea locuinta, daca tatal este iresponsabil si nu isi gestioneaza bine bunurile, acumaland datorii pe care nu le poate onora.

"ªtiaţi că relaţia dvs cu soţul este un lucru diferit faţă de relaţia tatălui cu cel mic?" - da, dar daca tatal e iresponsabil si are iesiri violente, nu ajungem la un numitor comun pe undeva?

Intanta va dori sa stie daca e la fel de violent si cu cel mic, cum pretindeti ca este cu Dvs. Poate nu va mai iubeste, poate dvs il provocati sa isi iasa din minti...Veti auzi multe la procesul de divort. Sa de Dumnezeu sa nu fie asa, dar, ce am vazut eu in salile de judecata ma determina sa ma tem.

"Deşi magistratul judecă divorţul şi stabileşte custodia în acelaşi proces, ştiţi că nu ar trebui să confundaţi cele două aspecte?" - da, dar, cum va spuneam, eu nu vad unde e tatal responsabil, cand el isi lasa copilul in strada.

Iar eu va repet: una e sa fie deja pe in strada, si alta e sa va fie dvs teama ca il va lasa.


[quote]Eu va multumesc foarte mult pentru raspuns, si pentru intrebarile deschise; daca banuiti care poate fi deznodamantul in acest caz, dupa cele descrise mai sus, v-as fi recunoscatoare daca l-ati posta aici, poate si spre sprijinul altora in situatii similare.


Doamna, nu poate niciun avocat de pe lumea asta sa banuiasca deznodamantul, daramite eu. Nu stim multe despre dvs si nici nu stim pana unde e dispus sotul dvs sa mearga, afland ca veti sa divortati si sa ii luati copilul.
Un avocat bun ar putea demonstra ca ce face fiul dvs e un gest de mare noblete, acela de a se ingriji de soarta mamei lui. Si uite cum ce credeti ca poate fi un avantaj pt dvs se va transforma in dezavantaj, daca avocatul dovedeste ca ii interziceti sa se ocupe de mama lui, batrana, singura si ... bolnava. Credeti ca e greu sa obtii un certificat medical din care sa reiasa ce boala grava are si ce tratamente trebuie sa faca? CA dvs sunteti sanatoasa, puternica, va puteti creste fiul, beneficiati de ajutorul mamei dvs pe cand mama lui ... doar pe el il are!

Daca tot vreti sa divortati, sfatul meu este sa cereti sfatul mai multor avocati. Nu mergeti doar la unul. Un specialist bun va poate spune ce trebuie sa faceti ca sa evitati capcanele in care va poate atrage partea adevrsa si sa remediati situatiile respective inainte de a demara procesul de divort. Incercati sa va priviti cat mai obiectiv. E important sa va cunoasteti partile slabe pentru a putea preveni atacurile.
Puteti fi acuzata de iresponsabilitate doar pentru ca, fie temporar, ati permis ca cel mic sa locuiasca impreuna cu un batran suferind de alzheimer. De ce nu ati inchiriat mai repede aparatamentul ca sa il feriti de eventualele situatii ce i-ar putea periclita dezvoltarea?
Dvs. cat timp petreceti la locul de munca, aveti deplasari? Cine sta cu copilul? Va puteti permite o bona? La ce distanta de casa e gradinita? Vreti sa mutati copilul de la gradinita? Unde? Aveti deja una acord de inscriere? CIne il ia cine il duce? Ganditi-va cum ar raspunde el la intrebarile astea. Si ganditi-va si la ce ar putea face sa aiba avantaje asupra Dvs.

Am fost avocatul diavolului, stiu...din pacate, in sala de judecata e mai rau.
Incercati sa obtineti un divort prin acord, doamna. E sfatul unei mame care nu si-a mai vazut copiii de un an si care stie ca lucurile nu sunt doar albe si negre. Temperati-va furia si judecati rece si obiectiv. Inarmati-va cu rabdare si fiti convinsa ca un act de agresiune, de orice tip, atrage dupa el alt act de agresiune. Daca spuneti ca sotul e violent, multiplicati de cate ori furia oarba, ura si resentimentele. Daca simtiti ca rezistati mergeti mai departe. Dar asumati-va si efectele pe care un asemenea proces - care poate dura ani de zile- le poate avea asupra copilului.

Sa va dea Dumnezeu lumina, sa puteti face ce e bine.
Nu aveti de ce sa multumiti.