vizitarea minorului

Da, Claudiu, de acord cu tine, dar ce dovezi? Ca doamna pare sa aiba impresia ca toti tatii sunt niste incompetenti care nu stiu sa dea o aspirina. Or, asta nu e tocmai argument in instanta si ii poate permite tatalui sa-si mareasca programul de vizitare.
Caci, daca mama vine cu astfel de sustineri si tatal face reconven tionala in care cere mai mare programul... ghici surpriza! cine castiga! :O

Doamna, asta e dreptul, in domeniu familiei situatia de fapt e foarte importanta. Si da, cand veti ajunge in instanta, daca veti vrea sa modificati programul astfel obtinut, asa se va pune problema.
Da, v-am aratat niste lucruri care nu va avantajeaza si care sunt in conformitate cu legile romane; care nu-si permit sa faca discriminare ca un tata sau o mama au grija mai-nu-stiu-cum de un copil bolnav... Ca daca fac asta, ajungem la CEDO.
Sunt chestiuni personale, dar despre ce credeti ca va discuta instanta la reducerea programului? Despre viata vecinului? Nu, despre chestiuni personale.
Si va vrea si ea, instanta, sa inteleaga care sunt argumentele dv. contrare. Eu nici nu le-am vazut.

Consider ca v-am ajutat; astfel, ca prim lucru, daca nu gasiti argumente contrare la toate cele aratate de mine, macar nu veti introduce o actiune pe care s-o pierdeti, ceea ce va fi deja un lucru bun pentru dv., tata si copil.
Apoi, poate mai cititi putin mesajul meu anterior si va ganditi ca important e copilul si nu razboiul prin instante.

Un copil fericit!

uimitor! si eu sant in aceeasi situatie, copilul meu are 5 ani ,am divortat tatal a castigat un drep de vizita cu luare la domiciliul lui in schimb copilul plinge si nu vrea sa mearga la tatal lui,ii este teama de el, nu ca il bate sau alt ceva dar faptul ca a asistat la agresiuni din partea tatalui fata de mine si faptul ca a mers la el odata si nu vroia sa il mai aduca pur si simplu nu vrea.in situatia asta ce pot face?iar un alt proces la ce folos!stiti ce am observat in instanta cu cat spui mai multe minciuni ai castig de cauza.de exemplu la mine aveam toate dovezile ca este um om agresiv ca nu se intereseaza de copil si ce credeti instanta ia dat castig de cauza si treb sa platesc si cheltuieli de judecata vi se pare normal?
poate lua cineva copilul cu forta?in cat timp se platesc cheltuielile de judecata?
ajutati-ma cu sfaturi.va multumesc:-/

Este ciudat ceea ce spuneti dar e posibil sa fie adevarat.
Procesele de acest gen sunt ciudate.
Cred ca ar trebui facuta ordine pe la anumite instante de catre avocati.
Astfel de procese sunt tratate cu superficialitate de instante.
Instantele sunt obisnuite sa nu judece efectiv cauzele si cred ca si-au pierdut exercitiul.

Despre probe nu pot vorbi fara sa vad ce s-a consemnat.Dar ar fi bine sa vedeti ce s-a consemnat cu privire la declaratia martorului.Cereti copii xerox dupa dosar si aflati.
Intr-o atmosfera de totala relaxare a instantelor este greu ca acestea sa judece efectiv.Cred ca in procesele de dreptul familiei instantele pot fi partinitoare ( si ma tem ca a devenit o practica despre care am aflat prea tarziu).
Poate ca daca avocatii vor intelege sa se judece mai conectati la aceste procese lucrurile vor reveni la normal.
Cred ca sunt cam singurele procese care se judeca aiurea si fara probe (cele de dreptul familiei).

avocat Claudiu Lascoschi

nu am reusit sa citesc toate raspunsurile la cest subiect, dar iti recomand sa mergi cu copilul la un psiholog care sa urmareasca situatia copilului, dupa care chemi psihologul in instanta..el este abilitat sa spuna despre starea copilului..cat ed mult este afectat de situatie....crede-ma ca un psiholog are mare trecere in situatii de genul asta.
Este parerea unui neprofesionist in domeniu..dar al unei mame care ar face crima pentru copilul ei.

Si eu sunt de acord cu efectuarea unui raport psihologic dar problema este acolo unde instantele se feresc de aceasta proba pe care eu o consider concludenta, pertinenta si utila in asemenea situatii de fapt.
Psihologul ar putea sa inteleaga si cauza pentru care copilulul vrea sau nu vrea sa fie luat la domiciliul tatalui.

avocat Claudiu Lascoschi