Proaspat Licentiat in Drept ... "no money=no job" ?

@plm: modul in care pui problema ma face sa cred ca tot ce facem noi aici, la Avocatnet.ro, e un soi de frectie la picior de lemn. Adica, sa ignori printr-o singura trasatura de condei spusele si activitatea unor oameni care spun si sunt exemple ale faptului ca a face avocatura nu e chiar atat de greu.

Atunci cand vii si scrii mesaje ca acela de mai sus imi dau seama ca a scrie un mesaj de raspuns la abordarea ta e la fel de inutil ca frectia de care vorbeam mai sus. E ca si cum as incerca sa contrazic pe cineva care spune ca Bucurestiul e cel mai urat oras din lume. Ca toti functionarii publici sunt corupti, iar profesorii iau spaga de la studenti ca sa ii treaca anul.

Nu neg ca problema indicata de voi exista. Presupun ca in provincie se manifesta cel mai aprig problema in cauza. Dar a veni sa spui ca toti ceilalti avocati care isi trateaza colegii cu demnitate sunt mincinosi, mi se pare cam mult. Eu am avut stagiari si n-am luat niciodata bani in schimbul colaborarii cu mine. Dimpotriva, pe toata perioada lucrata au primit bani si am incercat sa ii invat cat mai multe din lucrurile pe care le-am invatat eu in trecut dandu-ma cu capul de zid.

Iti editez mesajul cu privire la adresa de inscriere in baroul bota. Cata vreme eu o sa fiu admin in acest forum, ne putem contra pe subiectul Bota, dar n-o sa permitem invitatiile directe la inscrierea in acel barou. Imi pare rau ca sunt radical, dar mesajul tau ma face sa cred ca discutia este inutila.

Probabil esti o exceptie si nu singura,dar spaga functioneaza in Baroul Casta Bucuresti.

diana.m. a scris:

Ce sanse as avea sa intru in Barou?Sau ce sanse as avea sa intru in magistratura?Toate acestea fara bani,fara
Mi-as dorii,sa vina cineva care chiar a intrat pe bune,fara sa dea bani,si sa spuna "Diana,se poate!" .
Eu chiar nu pot sa cred ca toata lumea a umplut contu maestrului,chiar nu se apreciaza deloc omu care invata si-si toceste coatele pe bancile facultatii?

Diana, eu vin si spun: "Diana, se poate!"
Invata si vei intra si fara bani si pliculete!
Eu asa am facut, am reusit fara... de altfel nici nu as fi avut de unde!!!

Si cand am intrat eu in barou se vehiculau aceleasi sume de bani si aceleasi zvonuri!

Si atunci ca si acum , vin si zic: nu pot sa cred ca este adevarat! ... sau poate ca este, pentru persoanele care asa sunt obisnuite sa realizeze absolut tot in viata!

Eu zic ca daca inveti, vei reusi sa intri si in barou si sa ajungi sa fi si un avocat asa cum iti doresti!
Eu iti doresc succes, multa putere de munca si mai mult optimism!

E o vorba veche care se aplica din plin aici: nu-i prost ala care cere, prost e ala care da! Daca nu ar exista absolventi dispusi sa-si plateasca intrarea in barou nu am avea discutia asta. Din pacate foarte multi pleaca cu prejudecata ca "se cere" si nu-si mai pun problema sa caute si altfel sau sa spuna 'NU".

De ce sa nu fim realisti Sunt unii avocati care sunt ahtiati dupa bani.Cand prind stagiarul este in stare sa il jupoaie.La intrare in Baroul Casta Bucuresti cum il numeste utilizatorul de mai sus,spaga este in floare la intrare.Toti incepatorii dau bani dar le este frica sa recunoasca,Bosorogii care tanjesc dupa functii sa le fie rusine,Si ca sa iti dau un exemplu acesta de mai jos care cerseste voturi pentru decan sunt sigur ca nu iarta stagiarul:
Candidez pentru funcţia de Decan al Baroului Bucuresti.
Sunt ultimul candidat înscris pe lista ce a devenit definitiva, si pentru mine după multa munca de convingere. Am fost acceptat la o săptămână si câteva zile după ce am fost respins de comisia de validare. Eram ultimul venit.
Toata aceasta epopee a mea cu validarea candidaturii, l-a făcut pe un confrate avocat să mă asemene cu SORIN OPRESCU. Poate este puţin exagerată asemănarea, insă perseverenta mea de a-mi fi acceptată candidatura, deşi nu a fost mediatizată ca în primul caz, te poate duce cu gândul ca analogia nu este deplasată. A fost o lupta si un zbucium care mi-a luat 12 zile, după ce lista definitiva din care eu lipseam era adusa la cunoştinţa publica. Am început campania cu un handicap de timp enorm, fata de ceilalţi contracandidaţi. A fost nevoie de o contestaţie şi o reexaminare ca sa capăt liber la Decan.
Ulterior, am aflat ca aceia care cred in mine, care mă cunosc si mă apreciază, văzând candidatura mea respinsa, si-au îndreptat opţiunile de vot spre alt candidat, astfel ca am rămas si fără susţinerea unor avocaţi de caracter, care, daca eram acceptat de la început, ar fi fost alături de mine. Sunt Avocati tineri si mai presus, oameni de o înalta ţinuta morala si cu un caracter puternic.
De ce spun asta ?
O spun pentru ca atunci când apelând la ei sa mă susţină, nu m-au minţit, declarând ca deja si-au dat cuvântul ca îl vor sprijini pe un alt candidat, al cărui nume nu îl dau, pentru ca fost respins. Sunt mândru ca am asemenea colegi.
Iţi mulţumesc Olteanu Sebastian.
Iţi mulţumesc Cristi Zaharia.
* * *
Eu cred ca avocatura este sarea si piperul libertăţii.
Ai văzut o pădure fără pasări cântătoare ? Cum iţi închipui un codru fără ele ?
Ai văzut o tara fără poeţi ?
Se înţelege o justiţie fără avocaţi ?

PROFESIA DE AVOCAT ESTE O MARE PROFESIE
Suntem de profesie avocaţi. Avocati din toata fibra fiinţei noastre, pe care natura a creat-o pentru aceasta mare profesie. In mod natural, avocatul nu poate dispărea din planul vieţii sociale, oricât de mult si-ar dori acest lucru cei care vor sa-si impună voinţa in dispreţul legii. Noi suntem garantul libertăţilor individuale si ultima speranţa si ultimul bastion împotriva abuzurilor.
Avocatul înseamnă îndrăzneala plus legea, dar daca nu eşti generos, nu te arunca in lupta pentru ca in avocatura, daca nu dai totul, înseamnă ca nu dai nimic si nu supravieţuieşti in memoria celor ce i-ai ajutat, după ce dispari ca fiinţa fizica.
PROTECTIA PROFESIEI SI A DEMNITATII FIECARUI AVOCAT IN PARTE
Este una dintre principalele obligaţii ale Decanului, de a lua atitudine ferma, împotriva atacurilor discriminatorii la adresa profesiei, fie directe si venite, din partea foştilor noştri colegi de facultate, fie ei judecători, sau procurori dar si din partea personalului auxiliar al acestora, fie indirecte, din partea unor avocaţi colegi de ai noştri, care prin comportamentul lor alimentează uneori atitudinea celor care ne discreditează ca profesie.
In calitate de Decan îmi propun:
1. Sa încurajez ATITUDINEA de SOLIDARITATE intre avocaţi, ca MASURA DE PROTECTIE A PROFESIEI pe care trebuie sa o manifestam constant, fata de toţi aceea care aduc atingere demnităţii profesiei si a avocatului, fie ei politicieni, magistraţi, jurnalişti sau oameni simpli, fata de care sa luam atitudine permanenta pentru protecţia corpului avocaţilor, si sa nu lăsam nesancţionate orice atac conştient sau inconştient la adresa noastră.
Protecţia profesiei poate si trebuie realizata si din interior. In viitor îmi pun sa punem accentul mai mult pe calitatea membrilor Baroului, trecând astfel de la acumulările cantitative la cele calitative.
Doresc sa dezvoltam in fiecare avocat mândria apartenenţei la casta noastră a avocaţilor.
2. DEMNITATEA PROFESIEI DE AVOCAT
Nu poate exista mândria de a fi avocat si de a aparţine acestei caste, daca nu vom impune celorlalţi respect fata de profesia noastră. Dar, respectul trebuie sa-l câştigam impunându-l prin felul in care ne prezentam, începând cu atitudinea vestimentara si continuând cu pregătire profesionala, probitatea morala si nu in ultimul rând respectându-i pe ceilalţi.
3. SCHIMBAREA ONORARIILOR MINIMALE
La începutul vieţii profesionale, trăieşti cu sentimentul amar al începătorului in aşteptarea clientului care nu mai vine. Cat de greu ne-a fost fiecăruia dintre noi si cat de greu este si azi unui începător, care pe lângă umilirea la care este supus de către judecători, grefieri, arhivari, mai vine si umilinţa de zi cu zi a neajunsurilor financiare.
De aceea, in privinţa onorariile minimale stabilite de UNBR, care sunt depăşite, trebuie sa le adaptam astfel încât sa asigure un venit al încasărilor care sa ne permită sa ne respectam. Sa luam exemplu notarilor si executorilor judecătoreşti si sa ne stabilim onorarii protecţioniste.
Mulţi dintre avocaţi nu ştiu sa facă un preţ corect al muncii sale pe care o prestează consumatorului de servicii juridice. De aceea, îmi doresc, si voi ca Baroul Bucuresti sa stabilească in mod amanuntit, o GRILA DE TARIFARE care sa stabilească onorarii avocaţiale cu o limita minima si una maxima, pe fiecare lucrare savarsită de avocat, ce este bine sa fie cunoscuta atât de avocat cat si de consumatorul de servicii juridice. Adică onorarii la vedere, aşa cum practica si notari si executorii judecătoreşti.
Unii Avocati din Baroul Bucuresti lucrează cu asemenea tarifare si lasă o impresie corecta asupra muncii prestate, care are efecte benefice si asupra profesiei noastre: alti avocaţi nu au asemenea repere unanim acceptate de toţi confraţii.
Cunoasteti cu toţi modul de taxare al notarilor, executorilor judecatoresti, traducătorilor. Cunoasteti ca numai la angajarea unui avocat si stabilirea onorariului de proces, spre exemplu, clientul negociază, se plânge, vine prost îmbrăcat ca sa impresioneze avocatul. De cele mai multe ori onorariile avocatului se fixează si după cum este îmbrăcat clientul, ce maşina are si cat are de castigat din proces.
La notar, taxele sunt cunoscute dinainte si clientul plăteşte atât cat i se cere si nu se poate spune ca un notar munceşte mai mult ca noi si nici ca este supus la atâtea umilinţe si incertitudini.
Sistemul este benefic, mai ales pentru avocaţii pledanţi, dar nu prejudiciară nici marile case de avocatura, care pot taxa in mai multe modalitatii. Acest sistem este foarte vechi, fiind practicat de multe tari din Uniunea Europeana. Avantajul acestui sistem este ca se elimina concurenta neloaiala practicata de unii avocaţi, care aproape ca se prostituează pentru a agata un client, solicitând onorarii derizorii.
Un alt avantaj este acela ca se împiedica imixtiunea judecătorului, care intervine si sa modifica acest element important al mandatului avocatului, care este preţul muncii lui, de cele mai multe ori in dauna noastră.
4. ELIMINAREA TOTALA A PENALITATILOR PERCEPUTE DE C.A.A. LA PLATA CU INTARZIERE A CONTRIBUTIILOR
Am fost mereu împotriva perceperii penalitatilor de întârziere la plata contribuţiilor. La Congresul UNBR din anul 2007, la Eforie, am fost singurul delegat al Baroului Bucuresti, care in plenul congresului am solicitat Preşedintelui Gheorghe Florea, sa facă tot ce este posibil pentru eliminarea acestor penalitati-sanctiune. Am susţinut ca procentul de 0,5 %, pe zi de întârziere, este nu numai excesiv, dar si neproductiv si nu iţi atinge scopul.
Am găsit intelegere la Preşedintele UNBR, astfel ca la Congresul din 2008, de la Costineşti, procentul a fost stabilit la 0,15 %, pe zi de întârziere.
Voi milita pentru eliminarea totala a acestor penalităţi, având si dând in acelaşi timp Preşedintelui UNBR, tot sprijinul pentru realizarea acestui deziderat.
5. REFORMA CORPULUI PROFESIONAL
Este una dintre priorităţile Dl. GHEORGHE FLOREA, Preşedintele UNBR, pe care o îmbrăţişez cu mult entuziasm si doresc sa fiu printre Decani care o vor pune in opera.
6. REINVIEREA PASARII PHONIX A "DACIADEI JURISTILOR", SUB DENUMIREA DE "TRACIADA JURISTILOR"
Pentru tinerii avocaţi, aceasta eveniment poate nu are nici o semnificaţie, nu trezeşte nici o amintire, insa va asigur ca in privinţa acestei manifestări si tinereţea este un dezavantaj, in sensul ca nu aţi apucat sa trăiţi aşa ceva.
Pe scurt, aceasta manifestare a avocaţilor si in general a juriştilor avea loc anual înainte de 1989, fiind organizata de Baroul Bucuresti, insa sufletul ei era unul dintre avocaţi de marca ai Baroului, domnul LIMONA ALEXANDRU, Vicepresedinte al Uniunii Juriştilor din România.
Daciada Juriştilor, avea loc anual, in luna septembrie, in Poiana Braşov, începând de joi si terminându-se duminica si strângea împreună jurişti, magistraţi si avocaţi din barourile din tara.
Seara se organizau la Cazinoul din Poiana spectacole teatrale, muzicale, pantomimă, turneuri de tenis, şah, table, campionate de fotbal intre barouri, câştigătorii fiind premiaţi si popularizaţi. Era un fel de Olimpiada a juriştilor.
Din păcate, după anul 1998 nu ştiu din ce motiv s-a renunţat la aceasta acţiune a noastră. O data cu dispariţia Daciadei, ne-am înstrăinat tot mai mult unii de alţii, astfel ca acum se pune problema stringenta a strângerii rândurilor in fata atacurilor de tot felul. O data cu Daciada a dispărut si unitatea profesiei, fapt ce a avut consecinţe pe termen lung, pe care le simţim din plin, cu toţi acum. De asemenea, a dispărut si sentimentul apartenenţei la casta profesionala respectata.
Era si continui sa cred ca va deveni un eveniment mult aşteptat si un prilej de socializare si solidarizare a tuturor profesiilor juridice. Ea va avea menirea de a asigura coeziunea avocaţilor si astfel, cred eu, se va evita conflictele intre membrilor Baroului Bucuresti.
Imaginea Daciadei, căzuta in adâncul, uneori de nepătruns a memoriei mi-a fost readusa la suprafaţa in după amiaza frumoasei zile de joi 2 octombrie 2008, de mai tânărul meu coleg, avocatul Vasile Roman, cu care după e s-a închis Tribunalul Mare, pe scările din fata ale acestuia, încălzindu-se la soarele de toamna târzie, îmi spune, citez: "nu pricep de ce conducerea baroului nu organizează evenimente, care sa dea prilejul avocaţilor sa socializeze, sa se cunoască si sa trăiască si altceva decât lupta si confruntarea la bara".
Avea dreptate. Poate ca ne dorim si aceste lucruri, şi deşi nu realizăm suntem depozitarii unor conflicte care nu ne aparţin, dar care ne afectează. Tot spaţiul instanţelor judecătoreşti, in care trăim zi de zi este umplut de energii negative, fară sa conştientizăm cat de nociv este pentru sănătatea noastră fizica si mentală. Cred din toata fiinţa mea ca "măcar o data la un an" putem sa trăim si sa gândim altfel.
Am dat dreptate colegului avocat si i-am promis ca in situaţia in care voi fi încărcat cu responsabilitatea conducerii Baroului Bucuresti voi organiza in anul 2009 acest eveniment.

Daca il identifici printre randuri este bine eu nu i-am dat biografia si poza trimisa in e-mailul de cersit.Este o rusine pentru avocatura sa vorbeasca de casta in mesajul lui.Avocatura trebuie deschisa tuturor.Fara examen fara stagiatura.
Profesia ii exclude de la sine pe cei incompetenti