Donaþia bunului altuia

Avem două reguli din dreptul roman:
- Nemo dat quod non habet - nimeni nu dă ceea ce nu are.
- Nemo plus iuris ad alium transfere potest, quam ipse habet - nimeni nu poate transfera altuia mai multe drepturi decât are el însuşi.

Prin definiţia de la articolul 984:1 din Codul civil, liberalitatea priveşte un bun al dispunătorului. Mai departe, alineatul 2 al aceluiaşi articol spune că Nu se pot face liberalităţi decât prin donaţie sau prin legat cuprins în testament.

Dacă pentru legate, prin excepţie faţă de regulile menţionate, legea prevede o soluţie pentru ipoteza legatului bunului altuia (v. articolul 1.064), pentru donaţii nu există o astfel de prevedere. Fiind de strictă interpretare, o asemenea ipoteză de excepţie nu poate fi aplicată prin analogie şi în cazul donaţiilor.
Aşadar, nu există niciun motiv pentru a considera că s-a schimbat ceva în tratamentul juridic al donaţiei bunului altuia - donaţia bunului altuia era şi este considerată nulă (v. nulitatea absolută). În doctrină veţi întâlni şi o justificare pornind de la posibilitatea donatorului de a se abţine de la dobândirea proprietăţii asupra bunului altuia, donaţia sa încălcând în acest caz principiul irevocabilităţii donaţiilor.

În concret, cât de valabil ar putea fi actul prin care eu donez casa dvs. unui terţ?

@a_k
In primul rand , va multumesc pentru timpul si interesul ,acordat intrebarii mele,care judecand dupa raspunsul dat de dumneavostra si de lipsa de interes acordata de ceilalti utilizatori, a parut puerila.
Acuma, exceptand faptul semnalat de dumneavostra si pe care l-am intalnit si eu in tratatul dlui Boroi dupa vechiul cod referitor la incompatibilitatea unei astfel de donatii cu principiul irevocabilitatii donatiilor,toata controversa mea a aparut dupa citirea art.1230 NCC 'Dacă prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui terţ pot face obiectul unei prestaţii, debitorul fiind obligat să le procure şi să le transmită creditorului sau, după caz, să obţină acordul terţului. În cazul neexecutării obligaţiei, debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate', articol care nu vad de ce nu ar putea fi aplicabil si in cazul contractului de donatie,situatie ce nu contravine principiului irevocabilitatii donatiilor deoarece gratificatul ar avea dreptul la despagubiri in cazul in care donatorul nu ar procura bunul care face obiectul prestatiei.

Intervenţie moderator: nu era necesară reproducerea integrală a mesajului căruia i se dă replica.

N.B. Dacă prin lege nu se prevede altfel...
Legea prevede altfel: liberalitatea este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane. Donaţia este o liberalitate, deci şi ea priveşte bunuri din patrimoniul dispunătorului (în lipsa unei excepţii exprese precum cea de la legate, deja menţionată).

În ceea ce priveşte justificarea din doctrină, l-aţi menţionat pe prof. G. Boroi, mă refeream la prof. F. Deak - coincidenţe întâmplătoare în literatura noastră juridică...

Va multumesc pentru lamurire.