JH a scris:
Insa nici argumentul ca dreptul de proprietate in sine ar avea de suferit in absenta uzucapiunii nu este neaparat imbatabil, iar exemplul cel mai bun este ca exista tari unde uzucapiunea practic nu exista sau are un rol extrem de redus. (n-am auzit ca in aceste tari domeniul statului sa fii crescut in mod exagerat).
Categoric, ai dreptate, argumentul nu este imbatabil, in primul rand pentru ca nu stim ce se va intampla in perspectiva a 300-400 de ani
fara uzucapiune. Stim doar ce s-a intamplat in ultimii 2000 de ani
cu uzucapiune. Insa faptul ca sunt tari (ca Germania) unde uzucapiunea a devenit aproape o curiozitate istorica fara ca acest lucru sa aiba consecinte negative evidente (pana acum!) nu cred ca e suficient sa ne linisteasca. Reglementarea uzucapiunii trebuie corelata cel putin cu:
1) sistemul succesiunilor, termen de acceptare, conditii, daca actioneaza prezumtia relativa a acceptarii mostenirii sau cea a neacceptarii mostenirii in cazul in care succesibilul nu-si exprima concret vointa.
2) materia contractelor.
3) reglementarea posesiei si a mijloacelor de protectie ale acesteia.
4) modurile de dobandire ale proprietatii
etc.
Si in afara de acestea toate cu urmatoarea chestiune, care tine de echitatea care trebuie sa fie esenta oricarui sistem de drept: (il plagiez pe Rawlings in cele ce urmeaza !) Presupun ca maine nu mai stiu cine sunt, ce pozitie sociala am, ce proprietati, nimic, nimic. Daca ar fi sa aleg, in aceste conditii, ce as alege? Un sistem de drept cu uzucapiune sau unul fara ? Un sistem in care bunurile sa aiba o cale simpla si utila de redistribuire catre cei care le dau valoare sociala (si prin aceasta profita tuturor) sau unul care sa-mi apare proprietatea chiar daca eu nu o mai doresc ?
Oamenii au pamant e o fictiune, o inventie a oamenilor care-si inchipuie ca pot sa stapaneasca ceva pentru simplul fapt ca "lucrul" acesta numit Pamant ii hraneste si ii imbraca si suporta orice.
Realitatea este ca pamantul are oameni, ii creste si ii inghite, generatie dupa generatie si o sa fie tot aici si dupa ce oamenii nu o sa mai fie.