Obligatia de a face

Intrebarea fara referire la speta este destul de ambigua.
Este vorba despre art.1258 din actualul Cod civil.

Îintradevăr este foarte generăla îintrebărea. Despre obligaţiile de a face este plin de referinţe Cartea a V-a din NCC, arts. 1164-2499. 663 articole. Reveniţi cu o propunere mai mult explicita.

alvarolipo a scris:

Îintradevăr este foarte generăla îintrebărea. Despre obligaţiile de a face este plin de referinţe Cartea a V-a din NCC, arts. 1164-2499. 663 articole. Reveniţi cu o propunere mai mult explicita.

Senor Alvaro, muchas gracias! Uite sa va dau si un caz concret inspirat de intrebarile unor studenti absolventi care nu si-au primit diploma la 1,5 ani dupa absolvire, iar adeverinta a expirat dupa 1 an, motiv pt care nu s-au angajat corespunzator sau nu s-au inscris la masterat. Pot obliga Universitatea sa le elibereze Diploma? Ar fi indreptatiti la despagubiri? Am vazut ca ultima lege a educatiei nu stabileste un termen pt eliberarea diplomelor.
En este momento es claro?

Stimate Domn!
Potrivit prevederilor Codului muncii, la solictarea angajării într-o anumită funcţie, printre înscrisurile care trebuie depuse ataşat la cererea de angajare, trebuie să fie şi documente din care să rezulte faptul că aveţi competenţe în domeniul reclamat de către funcţia pe care urmează să o ocupaţi, documente printre care se numără diploma de absolvire a unei forme de învăţământ sau adeverinţa de absolvire a unei forme de învăţământ.
În situaţia în care nu v-a fost eliberată diploma de studii, deşi nu se prevede un anumit termen de eliberare a acesteia, dvs. puteţi da în judecată instituţia respectivă de învăţământ ptr. a vi se elibera această diplomă, dar numai în măsura în care dovediţi că vi s-a adus un prejudiciu. Faptul că adeverinţa este valabilă un an de zile şi că dvs. nu v-aţi putut angaja nu este o motivaţie, deoareca aveaţi posibilitatea să mergeţi şi să ridicaţi o nouă adeverinţă de studii, valabilă un an.

În acest caz trebuie sa analizezi întâi natură raporturilor juridice între Universitatea si elevi. Astfel poate sa găseşti anumite caractere administrative, care exclude, dacă o face de mod expres, nişte aplicări ale dreptului civil, cu tot că e de aplicatia generală (articole 2 si 3 NCC). Legea învaţamântul este o lege administrativă, publică. Universitatea este o persoană juridică, de drept public (art. 191 NCC in legătură cu articole 25 si 2 NCC) fiind aplicabilă oricum legea civilă in condiţiile de interzicerea analogia, astfel că nu va fi posibilă că legea administrativă sa fie aplicată prin analogia, atunci cand restrânge anumite drepturi civile. Art. 10 NCC. eu o să mă refer la natura civilă comună a raporturilor care curge din speta dv.
Problema elevilor este să îşi caut culpa in sensul art.16 al NCC. pentru a trage responsabilitate către Universitatea şi/sau Ministerul educatiei, din sistema învaţamantului. A se vedea articole 1349 pana 1395 NCC. Mai concret, art.1350 NCC.Odăta identificăta culpa unuiă sau altuiă, (atenţia ce nu trebuie decât să araţi obligaţiile legăle care curge de raportul la sistem învatămăntului şi nexecutarea obligaţiile săle la timp, conform art. 1548 NCC), acţionaţi în instanţă.

Competenţa devine la instanţă contencioso administrativă, dar izvoarele de drept sunt şi normele civile aşa cum am zis. ªunt pentru acţiune judiciară două capete: una, sa indiplineaşcă universitatea şi/sau ministerul obligatia să de a face, adică sa fie emis diploma, daca au dreptate, si, al doilea, sa îşi raspundă pentru prejudiciile cauzăte de la data ce ii au instiintat în acest scop. Fiind că absolvenţi nu trebuie să analizeze relăţiile între Ministerul si Universitatea (art. 1370 NCC), si fiindcă superiorul si inferiorul răspunde in egăl masură solidară, conform art. 1364 NCC, si 1447 si urmatoăre ale NCC, poţi sa chemi pe amondouă la răspundere, pur si simplu. (E mai bine să analizezi legea educatiei oricum) După care oricine aflat vinovat pot să aibă dreptul la regres (art. 1384 NCC) împotriva ceilalt.

La stabilirea quantumului în cazuri de pierderea de sănse de muncă, poţi să-i cer aplicarea art. 1.388 alin 1 NCC, atunci când spune: "...in lipsă (de o muncă anterioăra), pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ţinându-se seama de calificarea profesională pe care o a avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească". său, dacă faci dovăda, un quantum real mai mare, conform alin. 2 din acelas articol.

Dv. vreţi sa îşi execute o obligaţia cu două latură, a face ceva, si din cauza ce nu a facut la timp la despăgubire. Sunt două obligaţii. A se vedea art. 1469, alin (2) NCC. pentru că creditorul ( nu doar cel de o suma) are drept să le acumuleze, atunci cand debitorul sa afa in intarziere (a se vedea ca foarte important forma de punere in întarziere prin articole 1521- 1526 NCC), executare in natura (se îşi emita diploma), şi repararea daune (art. 1527 alin 2).

ªi dupa atâtea articole menţionate, am ajuns unde dv. a vreut la început, şi noi n-am putut sa o rezolv din cauza generalizarea dv: Art. 1529: "In cazul neexecutări unei obligatii de a face, creditorul poate, pe cheltuială debitorului, să execute el însuşi ori sa facă să fie executată obligatia. (2) Cu exceptia cazului în care debitorul este de drept în întarziere, creditorul poate să exercite acest drept număi dacă il inştiinţează pe debitor fie odată cu punerea în întarziere, fie ulterior acesteia". Si a nu se uita art. 1530 NCC pentru al doilea capat, dreptul la daune si interese.