Vanzarea s-a facut la momentul in care codul comercial mai era in vigoare, pretul nu s-a platit, deci ar trebui sa ne judecam dupa codul comercial.
Este vorba despre un srl care comercializeaza niste produse pe care la taie pe marimi si le monteaza, in speta pentru o persoana fizica pentru uzul propriu.
Ar putea intra la art. 3 pct. 9 din codul comercial (interprinderi de fabrici, manufactura) sau la art. 4 (Se socotesc, afara, de acestea, ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.).
Cum ramane cu art. 5 Cod comercial: Nu se poate considera ca fapt de comert cumpararea de producte sau de marfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatia cumparatorului, ori a familiei sale.
Speta aratata este o situatie destul de des intalnit in viata de zi cu zi, pentru ca comerciantii asta fac tot timpul: vand marfuri necomerciantilor pentru uzul lor personal. Si totusi, citind primele 5 articole din codul comercial s-ar putea presupune ca acestea sunt excluse. Dar ar fi absurd ca acestea sa nu fie fapte de comert. Aceste fapte sunt fapte de comert in sensul codului comercial sau nu?
Mai citez art. 56 cod comercial: Daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, incat priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel.
Am pus aceasta intrebare deoarece nu este tot una daca pot sau nu sa folosesc ca dovada corespondenta dintre parti si martori (art. 1191 c.civ versus art. 46 cod comercial)
Va multumesc!
Sa inteleg ca societatea in speta a prestat un serviciu unei persoane fizice, pretul nu s-a platit iar societatea trebuie sa promoveze actiune in justitie pentru a recupera pretul plus eventualele prejudicii, nu?
Daca da, (in sensul ca am inteles bine speta) dumneavoastra doriti sa obtineti o hotarare judecatoreasca prin care debitorul sa fie obligat la plata pretului!
Ati ajuns in instanta si s-a constat ca serviciul prestat debitorului nu este o fapta de comert?De ce insistati in a demonstra daca serviciul prestat este sau nu un fapt de comert?
Pentru recuperarea pretului datorat este suficient ca prin cererea de chemare in judecata sa se demonstreze ca intre persoana juridica si persoana fizica s-a nascut o obligatie care nu a fost executata si NU daca serviciul prestat este sau nu un fapt de comert!
Izvoarele obligatiilor. Art. 1.165 C.civ. - Obligatiile izvorasc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata, fapta ilicita, precum si din orice alt act sau fapt de care legea leaga nasterea unei obligatii.
Plata-Art.1469 - C.civ.Obligatia se stinge prin plata cand prestatia datorata este executata de buna voie.
Spatiul este insuficient aici pentru a dezbate articolele din codul civil care privesc Obligatiile, insa vi-le sugerez ca temei legal in motivarea cererii dumneavoastra pentru obtinerea unei hotarari judecatoresti privind obligarea debitorului la plata pretului datorat.
Inca nu am pornit actiunea, insa acest lucru trebuie clarificata de la inceput pentru a sti daca trebuie sa fac sau nu invitatie la conciliere (daca este caz comercial, atunci trebuie sa fac) si pentru a sti daca pot sa ma folosesc de corespondenta si de martori. Va rog sa-mi raspundeti daca este comercial sau nu, argumentele pro si contra fiind in primul post.