diferenta apel si rcurs

Apelul este singura cale ordinara de atac ... prin intermediul apelului: partea are posibilitatea de a provoca controlul judiciar asupra hotărârii prin care se consideră lezată şi de a obţine îndreptarea acesteia; se realizează principiul celor două grade de jurisdicţie; se asigură omogenizarea practicii instanţelor judecătoreşti din subordine, în interpretarea şi aplicarea legii .
Potrivit art.282 C.proc.civ., hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel (alin.1). Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii (alin.2).
Din aceste dispoziţii rezultă că obiectul apelului îl constituie hotărârile pronunţate în primă instanţă de către judecătorii şi tribunale, precum şi încheierile prin care s-a întrerupt cursul judecăţii în primă instanţă.
Judecarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de către judecătorie este de competenţa tribunalului, iar soluţionarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de către tribunal este de competenţa curţii de apel .
De asemenea, tribunalul şi curtea de apel soluţionează apelurile date în competenţa lor prin legi speciale, iar cât priveşte Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, acestea au şi o competenţă exclusivă în soluţionarea apelurilor .


Doctrina a definit recursul ca fiind o „cale de atac comună, extraordinară, de reformare, nedevolutivă şi, în principiu, nesuspensivă de executare, prin care se exercită controlul de legalitate de către instanţa ierarhic superioară asupra hotărârilor pronunţate de instanţa de apel.
Potrivit art.299 alin.1 C.proc.civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
Din aceste prevederi legale rezultă că pot forma obiect al recursului:
- hotărârile date fără drept de apel;
- hotărârile date în apel;
- hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională
Potrivit art.299 alin.2 teza a II-a C.proc.civ., recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.
instanţa competentă să soluţioneze recursul poate fi :
- tribunalul, dacă se atacă o hotărâre pronunţată de judecătorie, care, potrivit legii, nu este supusă apelului;
- curtea de apel, pentru recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legi, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. De asemenea, în temeiul art.339 alin. final C.proc.civ., curtea de apel judecă recursurile împotriva încheierilor date de preşedintele acestei instanţe, în cazurile în care legea dă în căderea sa luarea unor măsuri cu caracter necontencios.
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru recursurile declarate împotriva hotărâ-rilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Atat apelul , cat si recursul nu sunt solutionate de acelasi complet de judecata ..