Buna ziua, am o intrebare legata de o situatie in care o persoana a cumparat i urma cu 15 ani un teren extravilam in jud. Ilfov, acest lucru facandu-se la momentu respectiv printr-o chitanta de mana. Desi vanzatorul mostenise respectivul teren de la parintii sai, nu deschisese succesiunea. La momentul actual, succesiunea inca nu a fost deschisa, existand mai multi mostenitori, din considerente financiare. Cumparatorul, din cate am inteles are la indemana posibilitatea de a-l da in judecata pe vanzator pentru a obtine o hatarare judecatoreasca ce tine loc de contract de vanzare-cumparare. Tin sa mentionez ca vanzatorul e de buna- credinta si doreste sa coopereze (singura sa problema fiind faptul ca nu are disponibila suma necesara pentru a deschide succesiunea, iar cmparatorul este de acord sa suporte toate cheltuielii de judecata). In aceasta situatie cam care ar fi costurile toatale (fara a socoti onorariul avocatului), cam cat dureaza procedura si de ce acte ar fi nevoie.
Multumesc anticipat
Inainte de a porni procesul cu pricina trebuie sa va spun ca o vanzare a unui teren care este in indiviziune nu este o vanzare nula ci o vanzare sub conditie rezolutorie ,mai exact in momentul in care se va efectua succesiunea obligatoriu trebuie ca acest teren sa intre in lotul celui care a vandut(evident trebuie sa fiti siguri ca ceilalti mostenitori stiu si doresc ca acest teren sa apartina vanzatorului).In acel moment vanzarea se consolideaza. daca ati spus ca vanzatorul coopereaza nu vad de ce nu ati face vanzarea in forma autentica sub aceasta conditie.In acest caz costurile ar fi legate de vanzarea propriu zisa la notar.
De asemenea succesiunea poate fi facuta si prin instanta judecatoreasca.
Teza cu privire la dobîndirea de către cumpărător a unui drept de proprietate sub condiţie rezolutorie este controversată.
Prin definiţie, proprietarul sub condiţie rezolutorie are, pînă la îndeplinirea condiţiei, deplina proprietate asupra bunului. Proprietarul poate revendica bunul din mîna oricui s-ar afla. Poate dispune în mod absolut de fructele bunului.
Cum se împacă acest drept, opozabil erga omnes, cu inopozabilitatea lui faţă de coproprietarii bunului, alţii decît cel care a vîndut bunul? Coproprietari care pot refuza predarea bunului, pot culege în continuare fructele, pot să-şi înstrăineze cota parte indiviză...
Cum bine ai spus de dragul teoriei desi recunosc ca citesc mai mult practica decat tratate,fiecare coproprietar poate face absolut orice cu cota sa indiviza , iar daca unul dintre ei doreste sa o vanda (vb mereu de o cota parte ideala din dreptul de proprietate)cred ca o poate face si ca este opozabila fata de ceilalti.problema ar exista in cazul in care se vinde intreg bunul pentru care oricum are nevoie de acordul celorlati,pentru ca evident vanzarea va fi nula pentru lipsa calitatii de proprietar al vanzatorului.
daca ei refuza ...ei si ce!devine cumparatorul meu coproprietar cu ceilati si cere partajul dupa.
P.S mi-e draga discutia pentru ca datorita acestei situatii la facultate in anul 2 m-am indragostit de civil datorita unui profesor de al meu Safta -Romano care era un inovator si un mare practician(din pacate a murit )care ne-a explicat vanzarea unui bun in indiviziune de catre un conidivizar fara consimtamintul celorlati.
oricum astept sugestii.
Lucente, cred că fiecare avem în vedere două situaţii distincte. Eu scriam mai sus exact despre vînzarea întregului bun de către un coindivizar. =D>, nu despre vînzarea cotei indivize. Am avut impresia că la întregul bun te refereai cînd spuneai de condiţia rezolutorie. :">. Aşa am interpretat fraza ta " înainte de a porni procesul cu pricina trebuie să vă spun că vînzarea unui teren care este în indiviziune ... "
Oricum eu i-am sugerat userului solutia (fara sa am prea multe informatii)referindu-ma la intregul bun asa cum bine ai inteles , dar pentru ca am avut convingerea ca respectivul teren era lasat prin mostenire, celui care a vandut cu chitanta.Ma explic imediat pentru ca nu vreau sa ne intoarcem de unde am plecat.La tara de multe ori nu se fac succesiunile insa fratii intre ei tin diverse terenuri lasate de parinti(chiar la mine in familie este situatia asta).
E foarte clar ca o vanzare sub conditie rezolutorie asa cum am sugerat eu merita sa o faca daca este convins ca in fapt (si ma tarziu in drept dupa succesiune)terenul cu pricina o sa ii revina celui care a vandut.Daca il stapineste cu ceilati ...e clara concluzia:alta cale trebuie sa aleaga.
In orice caz ceea ce am spus despre teorie..e adevarat:)(ar trebuie sa mai citesc si putina teorie)
PS.Oricum ramin deschisa la sugestii.