Divort - partaj

Bunurile dobandite in timpul casatoriei , sunt , conform art 30 din Codul Familei comune (cu exceptiile prevazute in art 31).
Deci , se va dispune partajul asupra bunurilor comune , fie el amiabil , fie judiciar .
Nu exista in nici o prevedere in acest sens , conform careia dupa 5 ani un bun poate fi calificat ca si comun sau propriu .
Deci este un zvon nefondat , neargumentat juridic
In art 30 este prevazut si faptul ca orice conventie derogatorie este nula , astfel , orice bun dobandit de catre unul din soti , este , de la data casatoriei , bun comun.

Da, foarte tare esti!!... =D>
Da, au existat dispozitii de gen intr-un cod al familiei... pe vremuri mai tulburi din punct de vedere al drepturilor
omului... Pe cand femeia avea nevoie de autorizare din partea sotului sa poata incheia acte de dispozitie... :))
Nu stau sa caut acum sa vad care Cod anume, dar s-au perpetuat pana azi tampenii de genul ca, daca traiesti in concubinaj nu-stiu-cat-timp ai aceleasi drepturi ca si cand ai fi casatorit...
La fel cu durata casniciei...

Am sa ma uit intr-o zi si poate revin cu clarificari...

Mersi mult. Dispozitiile codului familiei le stiam. Doar ca ma interesa daca acest termen a existat vreodata sau pur si simplu e o inventie a unuia care nu doarme bine noaptea si ziua imprastie.
Deci lumea asta confuza nu e asa de la natura#-o. Au confuzat-o altii:D
Avlil, cand ai timp si chef, daca dai peste acea lege, da-mi si mie o trimitere la ea. Nu e de actualitate, si deci nu e nimic urgent. Doar daca...la o cafea si o tigara te plictisesti :) Dar chiar vreau sa o citesc, negru pe alb, sa ma lamuresc.

Mersi inca o data pentru mesaje.

puscarie a scris:

M-a sunat dis-de-dimineata o cunostinta draga mie, sa ma anunte ca Romanita si sotul divorteaza. Nimic interesant si spectaculos. Doar ca, imi spune cunostinta, au anuntat in media ca sotii vor trebui sa imparta bunurile ca urmare a faptului ca au fost casatoriti 5 ani. De unde aberatia asta cu termenul de 5 ani? Recunosc ca nu practic si nu m-am lovit prea des de dreptul familiei, insa codul familiei si codul de procedura civila nu sunt chiar atat de adanc ingropate in memoria mea, de altfel , cam scurta.

Eu zic că e simplu. Dacă ar fi fost căsătoriţi o lună, nu prea ar fi avut ce împărţi. În luna de miere n-ai timp de tîrguieli! =D>

Căsătoruţi fiind de cinci ani, vor împărţi bunurile strînse în cei cinci ani de comunitate.

Nu cred că are vreo legătură cu acel termen de 5 ani atît de vehiculat. E doar o coincidenţă.

In c.fam 1953 se prevedea ca se poate desface casatoria din urmatoarele motive: prin moartea unuia dintre soti, prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti sau prin divort. Din 1966 s-a modif in sensul ca inceteaza casatoria prin moartea unuia dintre soti, prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti (si inca ceva?) si, in cazuri exceptionale, se desface prin divort. Era ideea de a tine familiile unite cu orice pret. Membrii de partid (si unele categorii de functionari publici), de exemplu, care aveau si o functie mai inalta in partid, nici nu prea aveau voie sa divorteze (ofereau celorlalti o „imagine negativa), asa cum nu aveau voie sa... mearga la biserica. Cat despre cei 5 ani de „gratie”, exista un fel de... practica (o pateau aceia care divortau si de la ei pornea „vorba) a instantelor, in ideea de a face pe cei doi soti sa se gandeasca mai „bine” ce vor sa faca..., daca isi „permit” sa piarda bunuri materiale sau nu. La divort bunurile comune se impart fie prin invoiala sotilor fie, in caz contrar, prin hotarare judecatoreasca (atunci, instanta le impartea „juma-juma” daca sotii nu se intelegeau la partaj si au fost casatoriti 5 ani). Se urmarea, in special, ca mama – care, de regula, obtinea custodia copilului – sa aiba cu ce... il creste pe acesta. Unele divorturi se sanctionau si la nivel de... partid... „Pe vremuri”, barbatii aveau cel mai mult de pierdut in cazul unui divort.
Asa era pe atunci, dar sunt unii care vor sa se intample asa si acum. Dar, cand se doreste egalitate de sanse, de drepturi etc, fiecare trebuie sa isi asume aceasta „egalitate”, pt ca nu se poate ca... unul sa fie mai egal decat altul!