"Spre deosebire de obiectul acţiunii care nu poate fi schimbat, temeiul juridic al acesteia poate fi pus în discuţie de către instanţa de judecată, care, în exercitarea rolului activ, este îndreptăţită şi chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părţilor, să dea acţiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată. În acest scop, calificarea acţiunii se va face nu după natura termenilor folosiţi de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii şi după scopul urmărit prin promovarea acţiunii"
(comentariu la Decizia Civila 64/12 ian 2011)
Concluzia: Nici o hotarare nu poate fi netemeinica, nelegala! Gresesc?
Greşiţi. Posibilitatea calificării motivelor de drept de către instanţă, faţă de motivele de fapt enunţate, reprezintă o aplicare a principiului iura novit curia.
Astfel, în anumite situaţii, dacă temeiul este greşit indicat de parte, instanţa, faţă de motivarea în fapt, poate face o proprie încadrare în drept.
Totuşi, acest lucru nu înseamnă că instanţa, analizând fondul, nu poate da o hotârâre greşită, deci netemeinică sau nu poate aplica eronat legea, dând o hotărâre nelegală.