Stimat coleg,
Sunt sceptic în ceea ce privește înlocuirea cu ușurință a martorilor, odată încuviințată proba testimonială și depusă lista cu martorii propuși.
În acest sens, Codul de procedură civilă prevede, la art. 186: .. Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat in caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, in care caz, lista se va depune in termenul si sub pedeapsa mai sus-aratate.
Din experiență, eu nu nominalizez martorii, tocmai pentru a fi aduși personal.
Înlocuirea martorilor nominalizați am realizat-o, însă, bazându-mă pe motive de boală și vârstă, procurând și o adeverință medicală în acest sens. Mai mult decât atât, am adus martorul înlocuitor la termenul stabilit, și am accentuat pe nevoia de a nu prelungi, în mod inutil, durata procesului.
Problema este că martorii, din momentul în care proba a fost încuviințată și aceștia au fost indicați procedural, sunt câștigați judecății, "aparținând" practic atât instanței, cât și părții adverse.
În anumite spețe - nu divorț - există și martori care, din punctul meu de vedere, sunt de neînlocuit, cum ar fi martorii-asistenți, ca exemplu.
Încercați, deci, o motivare bine-întemeiată pe condiții medicale - evident, dacă este cazul, coroborată cu prezența celui care îl înlocuiește pe absent. Dar nu garantez de reușită.
Cu stimă.