scandal

Plângerea prealabilă este o cerere prevăzuta de lege ca o condiţie de punere în mişcare a acţiunii penale în cazul unor infracţiuni, formulată de persoana vătămata. Lipsa sau retragerea plângerii prealabile în cazul infracţiunilor expres prevăzute de lege, înlătura răspunderea penală. Aşa cum am arătat, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede necesitatea plângerii prealabile a persoanei vătămate, acţiunea penală nu se poate exercita în lipsa acestei plângeri (art.279 Cod Procedură Penală).

Plângerea prealabilă nu constituie numai o modalitate de sesizare a organului judiciar, ci reprezintă o condiţie indispensabilă pentru punerea în mişcare a acţiuni penale.

Potrivit art. 284 alin. (1), în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabila, termenul în care trebuie sa fie introdusa plângerea este de doua luni, din ziua în care persoana vătămata a ştiut cine este făptuitorul. Când persoana vătămată este un minor sau o persoană incapabiă, termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul. Dacă partea vătămată a cerut identificarea făptuitorului, data se va calcula din ziua în care acesta a fost identificat de organele de cercetare penală aspect ce va rezulta din procesul verbal întocmit cu această ocazie. Dacă plângerea prealabilă a fost înregistrată la un organ necopetent şi a fost formulată în termen de doua luni, ea va fi considerată în termen şi va fi trimisă organului competent.