Curtea de Apel Timisoara, Sectia Civila, Decizia civila nr. 331 din 01 aprilie 2009. Prin Decizia civila nr. 24 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Arad a admis apelul declarat de pârâtele-reclamante-reconventionale V.L. si C.A. împotriva Sentintei civile nr. 6125 din 18 septembrie 2009 a Judecatoriei Arad, pe care a schimbat-o în parte, sens în care a modificat cotele de contributie ale defunctilor la dobândirea imobilului ce face parte din masa partajabila, precum si cotele ce revin partilor si sumele ce trebuie platite cu titlu de sulta, stabilind în favoarea reclamantei S.M. suma de 14.625 EUR, în favoarea reclamantei H.F., suma de 14.625 EUR si în favoarea pârâtei C.C. suma de 38.458 EUR, din totalul sultei de 67.709 EUR, reclamanta-reconventionala V.L. urmând sa achite suma de 26.542 EUR, iar reclamanta-reconventionala C.A. suma de 41.167 EUR, mentinând dispozitiile sentintei privind atribuirea imobilului în favoarea reclamantelor-reconventionale V.L. si C.A.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele-reclamante-reconventionale V.L. si C.A., solicitând în temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. 3 Cod Procedura Civila, admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece se impune efectuarea unei noi expertize tehnice cu privire la valoarea de circulatie a imobilului, care sa stabileasca pretul actual al acestuia, având în vedere criza imobiliara pe care o traverseaza România. Recurentele au mai sustinut ca în conditiile actuale, data fiind aceasta criza, pretul imobilului a crescut foarte mult, iar valoarea de 130.000 EUR, care a fost stabilita prin expertiza efectuata în mai 2008, nu mai corespunde în prezent.
Prin Decizia civila nr. 331 din 01 aprilie 2009, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de pârâtele-reclamante-reconventionale V.L. si C.A. împotriva Deciziei civile nr. 24 din 29 ianuarie 2009 a Tribunalului Arad, pe care a casat-o si a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta. Pentru a hotarî astfel, Curtea de Apel Timisoara a avut în vedere considerentele ce în continuare sunt evidentiate.
În aplicarea principiului egalitatii copartajantilor, la efectuarea partajului trebuia luata în considerare valoarea bunului de la data judecatii, iar nu valoarea existenta în momentul nasterii starii de indiviziune.
Astfel, diminuarea valorii de piata a bunului, ca si sporul de valoare al acestuia - care nu sunt rezultatul activitatii vreunuia dintre coproprietari - se imputa asupra drepturilor tuturor copartajantilor sau, dimpotriva, le profita tuturor, iar nu unuia singur dintre ei. Cu alte cuvinte, pentru a se asigura deplina echitate în efectuarea partajului unei locuinte, respectiv pentru a asigura un deplin echilibru între cota transmisa si contravaloarea acesteia, evaluarea trebuie sa fie facuta la valoarea de circulatie din momentul partajului.
Aceasta solutie este acceptata si de doctrina care, în principiu, accepta teoria impreviziunii, care se fundamenteaza pe cautarea unui just echilibru între prestatiile partilor unei conventii, în conditiile schimbarii împrejurarilor economice (ca o cerinta a justitiei comutative).
Or, în speta de fata, mentinerea valorii imobilului de 130.000 EUR, stabilita în luna mai 2008, pentru efectuarea partajului succesoral, ar fi profund inechitabila, prin aceea ca nu se realizeaza un just echilibru între cota transmisa si contravaloarea ce trebuie platita cu titlu de despagubire, fiind de notorietate ca din luna mai 2008 si pâna în prezent, valoarea de piata a imobilelor a scazut cu zeci de procente.