Mostenire - proces comun sau individual?

Art. 685. Succesiunea poate fi acceptatã curat si simplu, sau sub beneficiu de inventar. (C. civ. 686 si urm., 699 si urm., 704 si urm. ).
A se vedea:
- Art. 19 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.
Art. 686. Nimeni nu este o obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine. (C. civ. 693, 703, 712).
Art. 687. Minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri decât conform dispozitiilor titlului de la minoritate si tutelã.
A se vedea:
- Art. 19 din Decretul nr. 32/1954;
- Art. 97 si urm. din Codul familiei.
Art. 688. Efectul acceptãrii se suie pânã la ziua deschiderii succesiunii. (C. civ. 651).
Art. 689. Acceptarea poate fi sau expresã sau tacitã. Este expresã când se însuseste titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacitã când eredele face un act, pe care n-ar putea sã-l facã decât în calitatea sa de erede, si care lasã a se presupune neapãrat intentia sa de acceptarte. (C. civ. 690 si urm., 703, 712, 1171 si urm., 1176 si urm.).
Art. 690. Actele curat conservatorii, de îngrijire si de administratie provizorie, nu sunt acte de primirea mostenirii, dacã cel ce le-a fãcut n-a luat titlu sau calitate de erede.
Art. 691. Donatiunea, vinderea sau transportul 1 drepturilor succesorale fãcute de un erede, trage dupã sine acceptarea succesiunii.
Tot asemenea se întâmplã:
l. Când unul din erezi renuntã chiar gratuit în folosul unui sau a mai multi din coerezi.
2. Când renuntarea se face în folosul tuturor coerezilor fãrã deosebire, si se primeste de renuntãtor pretul renuntãrii. (C. civ. 707).

1. Cesiunea.
Art. 692. Când acela cãrui se cuvine o succesiune a murit fãrã sã se fi lepãdat de dânsa, sau fãrã sã o fi acceptat expres sau tacit, erezii sãi pot de-a dreptul sã accepte sau sã se lepede de dânsa. (C. civ. 689, 693, 700).
Art. 693. Dacã erezii sãi nu se învoiesc pentru acceptarea sau pentru lepãdarea succesiunii, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar. (C. civ. 692, 704 si urm.).
Art. 694. Majorele nu poate sã-si atace acceptarea expresã sau tacitã a unei succesiuni decât în cazul când aceastã acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a întrebuintat în privintã-i. El nu poate reclama în contra acceptãrii pentru cuvinte de vãtãmare, decât în cazul în care succesiunea ar fi absorbitã sau micsoratã cu mai mult de jumãtate, prin descoperirea unui testament necunoscut în momentul acceptãrii. (C. civ. 953, 960, 1165).
Textul a fost implicit modificat prin art. 25 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954).

SECTIUNEA II
Despre renuntarea la succesiune

Art. 695. (Abrogat prin art. 25 al Decretului nr. 40 din 22.I.1953 privitor la procedura succesoralã notarialã).
Art. 696. Eredele ce renuntã este considerat cã n-a fost niciodatã erede. (C. civ. 699, 701, 752).
Art. 697. Partea renuntãtorului profitã coerezilor sãi; dacã este singur, succesiunea trece la gradul urmãtor. (C. civ. 660 si urm., 701).
Textul a fost implicit modificat prin art. 1 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor.
Art. 698. Eredele renuntãtor nu poate fi reprezentat niciodatã. Dacã renuntãtorul este singur în gradul sãu, sau dacã toti coerezii sãi renuntã, copiii lor vin la succesiune în virtutea propriului lor drept, pentru pãrti egale. (C. civ. 664 si urm., 668).
Art. 699. Creditorii acelui ce renuntã în paguba lor pot sã ia autorizatia justitiei ca sã accepte succesiunea pentru debitorele lor, în locul si rândul sãu.
Într-acest caz renuntarea este anulatã numai în favorul creditorilor si numai pânã la concurenta creantelor lor. Acceptarea nu se face în folosul eredului care a renuntat. (C. civ. 974, 975).
Art. 700. Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
În cazul când mostenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul sãu, din motive de fortã majorã, instanta judecãtoreascã, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârsit împiedicarea. (C. civ. 692, 709, 1890).
Art. 701. În tot timpul în care prescriptia dreptului de a accepta nu este dobânditã în contra erezilor ce au renuntat, ei au încã facultatea de a accepta sucesiunea, dacã succesiunea nu este deja acceptatã de alti erezi. Nu se pot vãtãma însã drepturile care ar fi dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescriptie, sau prin acte valabile, fãcute de curatorele succesiunii vacante. (C. civ. 1882, 1890).
Art. 702. Nici chiar prin contractul cãsãtoriei1 nu se poate renunta la succesiunea unui om în viatã, nici nu se pot înstrãina drepturile eventuale ce s-ar putea dobândi asupra succesiunii. (C. civ. 5, 965).

1. Codul familiei nu admite însã încheierea unui contract de cãsãtorie.
Art. 703. Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepãda de dânsa; cu toatã renuntarea lor, ei rãmân erezi si nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse. (C. civ. 712).

SECTIUNEA III
Despre beneficiul de inventar, despre efectele sale si despre obligatiile eredului beneficiar

Art. 704. Declaratia unui erede cã ia aceastã calitate sub beneficiu de inventar trebuie sã fie fãcutã la grefa tribunalului de prima instantã a districtului în care succesiunea este deschisã; ea trebuie sã fie înscrisã pe registrul destinat pentru trecerea actelor de renuntare. (C. civ. 685, 693, 705).
A se vedea nota de sub art. 651.
Art. 705. Aceastã declaratie n-are efect decât fiind precedatã sau urmatã de un inventar fidel si exact al bunurilor succesiunii, fãcut dupã formele cerute de legile de procedurã si în termenele mai jos hotãrâte.
A se vedea nota de sub art. 651.
Art. 706. Se dã eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facerea inventarului.
I se mai acordã pentru a delibera asupra acceptãrii sau repudierii succesiunii în termen de 40 de zile, care va începe a curge din ziua expirãrii a celor 3 luni date pentru inventar, sau din ziua încheierii inventarului, dacã s-a terminat mai înainte de expirarea celor 3 luni. (C. civ. 651).
Art. 707. Dacã cu toate acestea, sunt în succesiune obiecte supuse stricãciunii, sau obiecte a cãror conservare ar costa mult, eredele poate în calitatea sa de persoanã în drept a succede si fãrã sã se poatã zice cã s-a fãcut acceptare din parte-i, sã ia autorizarea justitiei ca sã se vânzã acele obiecte.
Aceastã vânzare trebuie sã se facã cu forma vânzãrilor publice. (C. civ. 690 si urm., 716, 1388,si urm.).
Art. 708. În timpul termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, eredele nu poate fi silit a se pronunta si nu se poate obtine o condamnatiune1 în contra-i. Dacã el renuntã dupã expirarea termenelor, sau înaintea expirãrii lor, cheltuielile ce legiuit s-au fãcut de dânsul pânã la acea epocã privesc succesiunea. (C. civ. 706, 709 si urm., 723, 1844).

1. Hotãrâre.
Art. 709. Dupã expirarea termenelor arãtate, eredele urmãrit poate cere un nou termen, pe care tribunalul ce se aflã în cercetarea urmãririi îl acordã sau îl refuzã dupã circumstante.
Potrivit art. 700, termenul pentru acceptarea succesiunii este de 6 luni, calculat de la deschiderea succesiunii.
Art. 710. Cheltuielile urmãririi, în cazurile articolului precedent, privesc succesiunea, dacã eredele justificã, sau cã n-a cunoscut evenimentul mortii sau cã termenele i-au fost neîndestulãtoare, din cauza situatiei bunurilor, sau din cauza contestatiilor ivite. Dacã el nu poate justifica, cheltuielile îl privesc.
Art. 711. Eredele conservã cu toate acestea, dupã expirarea termenelor acordate de art. 706, chiar dupã expirarea termenelor date de judecãtor, conform art. 709, facultatea de a face încã inventar si de a se declara erede beneficiar; aceasta însã în caz când dânsul n-a fãcut acte de erede sau în caz când nu este dat în contra-i o hotãrâre judecãtoreascã desãvârsitã1, care sã-l condamne ca erede curat si simplu. (C. civ. 689 si urm.).
A se vedea nota de sub art. 709.

1. Definitivã.
Art. 712. Eredele care a ascuns obiecte de ale succesiunii sau care cu stiintã si rea credintã n-a trecut în inventar efecte1 dintr-însa, nu se poate folosi de beneficiul de inventar. (C. civ. 703).

1. Lucruri.
Art. 713. Beneficiul de inventar dã eredelui avantajul:
1. De a plãti datoriile succesiunii numai pânã în concurenta valorii bunurilor ce el a primit; de a se scuti chiar de plata datoriilor, predând toate bunurile succesiunii creditorilor si legatarilor.
2. De a nu amesteca bunurile sale proprii cu acelea ale succesiunii si de a conserva în contra succesiunii dreptul de a cere plata creantelor sale. (C. civ. 777, 778, 1108 pct. 4).
Art. 714. Eredele beneficiar administreazã bunurile succesiunii si este dator sã dea socotealã de administrarea sa creditorilor si legatarilor. El nu devine rãspunzãtor cu bunurile sale proprii, decât dupã ce i se va fi cerut darea socotelilor si el nu va fi îndestulat aceastã îndatorire.
Dupã lãmurirea socotelilor, el nu poate fi rãspunzãtor cu bunurile sale proprii, decât pânã la concurenta sumelor ce rãmâne dator. (C. civ. 777).
Art. 715. El nu rãspunde pentru administratia sa decât de greseli grave.
Art. 716. El nu poate vinde obiectele mobile ale succesiunii, decât prin formele legiuite pentru vânzãrile publice.
Dacã el reprezintã1 în naturã obiectele miscãtoare, nu rãspunde decât de deprecierea sau deteriorarea lor cauzatã din neglijenta sa. (C. civ. 472 si urm., 707, 1388 si urm.).

1. Prezintã.
Art. 717. El nu poate vinde imobilele decât dupã formele prescrise de procedurã. El dã mandat creditorilor ipotecari, care au fãcut cerere, a primi pretul. (C. civ. 462 si urm.).
Art. 718. El este dator, dacã creditorii sau alte persoane interesate o cer, sã dea cautiune solvabilã pentru pretul miscãtoarelor cuprinse în inventar si pentru portiunea pretului imobilelor nedelegatã creditorilor ipotecari. De nu se va da aceastã cautiune, se vor vinde miscãtoarele si pretul lor se va depune, ca si portiunea nedelegatã din pretul imobilelor, spre a se întrebuinta la desfacerea sarcinilor succesiunii. (C. civ. 1675 si urm.).
Art. 719. Dacã unii din creditori se opun, eredele beneficiar nu poate plãti decât dupã ordinea si chipul regulat de judecãtor.
Dacã creditorii nu se opun, eredele plãteste creditorilor si legatarilor, dupã rândul cererii.
Art. 720. Creditorii ce nu se opun si care se prezintã, dupã lãmurirea socotelilor si plata relicvatelor1, nu au recurs decât în contra legatarilor; acei care se prezintã înaintea lãmuririi sccotelilor si plãtii relicvatelor vor avea recurs si în contra creditorilor plãtiti înaintea lor. (C. civ. 893, 896, 909).

1. Prin "relicvat" se întelege ceea ce îi rãmâne mostenitorului dupã încheierea definitivã a socotelilor.
Art. 721. Creditorii ce se opun vor avea recurs si în contra eredelui.
Art. 722. În toate cazurile prevãzute de art. 7191 si 720, recursul se prescrie dupã expirarea termenului de trei ani, care începe din ziua lãmuririi socotelilor si a plãtii relicvatului.

1. Din eroare se face trimitere la art. 719 în loc de art. 721.
Art. 723. Cheltuielile pentru peceti1, pentru facerea inventarului si pentru darea socotelilor privesc succesiunea. (C. civ. 919).

1. Sigilii.