Buna ziua
Sunt in proces de partaj in urma divortului.
Timp de 7 ani am locuit in garsoniera parintilor mei, careia, pentru a avea un minim de confort, i-am adus imbunatatiri (schimbat usa intrare, geamuri, montat centrala).
In procesul de partaj fostul sot pretinde 1/2 din cheltuielile facute cu aceste imbunatatiri, introducandu-i in actiune si pe parintii mei.
Mentionez ca inainte de a ne desparti in fapt, fostul sot a intentionat sa renoveze garsoniera, aceasta ramanand aproape devastata, fara usi interioare, fara obiecte sanitare, fara mobilier, debaralele demolate.
As vrea sa stiu cum as putea sa procedez in asa fel incat sa nu fiu nevoita sa ii restitui din sumele respective si nici sa ii aduc in instanta pe parintii mei, care de-a lungul casniciei noastre ne-au dat sume consistente de bani.
Va multumesc.
E dificil sa dam un sfat pertinent cu doar cateva informatii de la dvs. si acelea neclare: mai intai spuneti ca ati locuit 7 ani in garsoniera parintilor si ati efectuat renovari( deci recunaosteti ca a contrubuit si sotul) si mai apoi, spuneti ca sotul a lasat casa devastata ( sa inteleg ca, mai intai, ati renovat si ulterior el a stricat totul si v-a parasit?)
E important ce probe se vor administra si cum veti dovedi ca doar dvs. ati contribuit la renovarea casei parintilor dvs. Sunt importante si veniturile permanente ale fiecaruia dintre soti, daca parintii v-au dat bani, e bine sa demonstrati acest lucru, etc.
ar trebui verificat daca nu cumva s-au prescris ceste sume.In principiu aceste sume de bani invetite din banii comuni dvs. si sotului reprezinta creante pe care ple aveti IMPREUNA fata de parinti.Aceste creante se prescriu in termen de 3 ani de la momentul platii acelor sume. Asadar, daca investitiile s-au facut cu mai mult de 3 ani de la momentul cand au fost introdusi in cauza parintii dvs. atunci el nu le mai poate solicita.
In orice caz, pentru un raspuns mai detaliat e nevoie de detaliile dosarului.In masura in care mi-ati trimite copii de pe ctiune si detaliile situatiei de fapt va pot spune mai multe.
Constantin Boncu