Din punctul meu de vedere, ar fi mai prudent sa efectuati concilierea directa prealabila prin intermediul unei intalniri efective intre parti, in scopul prevenirii introducerii de catre cealalta parte a unor cereri abuzive sau intempestive, care să va pună în dificultate, ducând chiar la prelungirea procedurii judiciare. Asadar, este de preferat o interpretare strictă, literală, a prevederilor menţionate, în sensul în care această conciliere să se facă direct, nemijlocit şi la nivelul organelor de conducere.
In plus, dacă legiuitorul ar fi conceput ca această procedură să se desfăşoare exclusiv în forma comunicărilor scrise, atunci ar fi instituit doar obligativitatea concilierii anterior introducerii cererii de chemare în judecată, fără a preciza in terminis că este o „conciliere directă”. Ca un argument în plus că este o conciliere nemijlocită, fără conciliator, contradictorie, pot fi invocate şi prevederile art.7201 alin.(4), potrivit cărora „rezultatul concilierii se va consemna în scris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi”, ceea ce, bineînţeles, presupune prezenţa efectivă, „faţă în faţă”, a părţilor.
Exista insa si jurisprudenta in sensul in care anumite instante au apreciat ca nu este necesara intalnirea "fata in fata" a partilor pentru atingerea scopului final al textului de lege mai sus citat (o voi exemplifica mai jos) insa daca aveti aceasta posibilitate, eu consider ca este mult mai prudent sa faceti interpretarea stricta, literala, a textului de lege – adica sa efectuati procedura concilierii directe prin intermediul unei intalniri efective, directe, intre parti.
Jurisprudenta in sesul neobligativitatii intalnirii efective:
Curtea de Apel Oradea a apreciat ca îndeplinită condiţia impusă de art. 7201 în condiţiile în care, „întrucât părţile nu se află în aceeaşi localitate, procedura de conciliere s-a realizat, în conformitate cu prevederile art. 7201 Cod procedură civilă în formă mediată în sensul că, potrivit înscrisurilor depuse în apel, reclamanta a comunicat pârâtei pretenţiile sale în legătură cu obiectul procesului”. De asemenea, Curtea de Apel Craiova a considerat ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii „deoarece între părţi s-a purtat corespondenţă cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, ce a fost realizată cu intenţia şi scopul vădit neîndoielnic al îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe. Astfel încât nu se poate reţine că intimata-pârâtă nu a avut cunoştinţă, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, de pretenţiile solicitate de apelanta-reclamantă”.
De asemenea, pentru a citi jurisprudenta tot in sensul neobligativitatii intalnirii efective, pastati in browser urmatorul link:
[ link extern ]