drept de preemtiune

Dreptul de preemţiune,este reglementat de Legea nr. 10/2001 – modificată prin Legea 247/2005, de Legea 26/1996, Codul silvic,prevăzut de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor,prevăzut de Legea nr. 422/2001 privind protecţia patrimoniului.

Dreptul de preemţiune reprezintă dreptul uneia din părţi de a fi preferată unei alte persoane la cumpărarea sau vânzarea unui anumit bun.

Legea 26/1996, Codul silvic.
Potrivit art. 52 alin. 1 din Codul silvic:

Statul, prin autoritatea publică centrală care răspunde de sivicultură, are un drept de preemţiune la toate vânzările de bunăvoie sau silite, la preţ şi în condiţii egale, pentru enclavele din fondul forestier proprietate publica şi terenurile limitrofe acestora, precum şi pentru terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră.

Acesta constituie un drept subiectiv civil, legal, patrimonial, incesibil şi temporar, recunoscut statului în calitatea sa de persoană juridică, în temeiul căruia acesta poate dobândi proprietatea terenurilor ce constituie enclave din fondul forestier proprietate publică sau sunt limitrofe acestui fond, precum şi terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră, în cazul vânzării lor, cu preferinţă faţă de orice cumpărător, la preţ şi condiţii egale.
In conditiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preemptiune, numit preemptor, poate sa cumpere cu prioritate un bun.

Titularul dreptului de preemptiune care a respins o oferta de vanzare nu isi mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus. Oferta se considera respinsa daca nu a fost acceptata in termen de cel mult 10 zile, in cazul vanzarii de bunuri mobile, sau de cel mult 30 de zile, in cazul vanzarii de bunuri imobile. In ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea ofertei catre preemptor.

Noul Cod Civil (“NCC”) reinvie dreptul de preemptiune al arendasilor terenurilor agricole in cazul instrainarii acestora, dupa ce in perioada post revolutionara acesta a avut o consacrare temporara, fiind instituit in baza Legii arendarii nr. 16/1994 si ulterior abrogat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei.
Definit de catre NCC in art. 1730 ca fiind acel drept care "

ii permite preemptorului sa cumpere cu prioritate un bun, dreptul de preemptiune este aplicabil atat cu privire la bunuri mobile, cat si la bunuri imobile si este expresia unei viziuni mai degraba arhaice a legiuitorului, care vizeaza astfel compactarea suprafetelor agricole de preferat de catre persoane care au legatura cu respectivul teren prin exploatarea lui anterioara.

Contractul de vanzare-cumparare a unui teren trebuie incheiat in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii.
Daca nu s-a incheiat un contract autentic intre vanzator si terta persoana, acesta din urma nu are nicio posibilitate legala de a va ataca dreptul dvs. de a cumpara acel teren.