concubinaj

Se pare ca va confruntati cu doua probleme, una fiind aceea ca veti fi nevoita sa parasiti locuinta,nefiind coproprietara cu concubinul, si faptul ca sunteti amenintata ca vi se va lua copilul .
Daca nu veti reusi sa puneti capat conflictelor si va persistsa acel climat de instabilitate si violenta, sfatul meu este sa incercati sa va rezolvati problema locuintei cat mai rapid, sa inchiriati o locuinta, pentru ca ulterior sa puteti solictia in instanta pensie de intretinere pentru cel mic , cat si stabilirea domiciliului copilului la dvs. Custodia minorilor se acorda in comun , insa domiciliul lor se stabileste la unul dintre parinti.

Locuinta este dobandita de catre concubinul dumneavoastra , prin urmare, acesta poate decide oricand daca dumneavoastra veti mai locui cu el sau nu.

Cu privire la copilul nascut in cadrul acestei relatii, va puteti adresa judecatoriei in a carei raza teritoriala domicilieaza paratul, pentru exercitarea autoritatii parintesti , fie in comun, fie numai de catre dumneavoastra.


Totodata, va fi stabilita si pensia de intretinere.
Chiar daca nu aveti dumneavoastra o locuinta, va pot sustine rudele, pana cand va clarificati situatia locativa, iar pentru a fi stabilita modalitatea in care va fi exercitata autoritatea parinteasca fata de copil, va fi avut in vedere interesul superior al copilului.

E adevarat, va trebui sa justificati faptul ca aveti posibilitatea de va asigura traiul zilnic.

Draga Ramona,
nu sunt avocat, insa trec printr-o situatie mai mult sau mai putin asemanatoare. Eu am un copil din concubinaj, are 2 ani si jumatate. Cand avea 1 an si jumatate am plecat cu copilul la mama. Pentru ca am inceput lucrul cand copilul avea 2 ani, eu m-am intors la munca, si am lasat copilul la ai mei, eu mutandu-ma in alt oras pentru a merge la serviciu. Nu am facut niciodata procesul de incredintare a minorului si mare greseala am facut. Am avut incredere in tatal copilului, i-am permis sa vada copilul tot timpul si uite ca....acum o luna el s-a dus si a luat copilul si l-a adus sa locuiasca cu el. I-a schimbat total mediul de viata,...in doar o zi. Nimeni nu se baga, ma refer la politie pentru ca el e tatal si ..ARE DREPTURI. Asa ca acum, ma chinui prin ordonanta presidentiala sa iau copilul, care de o luna sta la el, a suferit o trauma psihica, a inceput sa se balbaie.
Asa ca, din experienta mea, iti spun si intaresc raspunsurile pe care le-ai primit: rezolva cat mai repede problema locuintei, du-te la mama, la bunica, UNDEVA...chiar si maine, si ia copilul cu tine. Ca sa nu risti sa te dea pe usa afara...si fara copil...pe motiv ca nici macar nu ai unde sa il tii.
Sa ai pregatita cererea de incredintare minor si stabilire domiciliu minor pe care sa o depui in ziua in care ai plecat de acasa (sau poti sa o depui cu cateva zile inainte chiar, ca se da termen cam intr-o luna de cand depui actele), si sa pleci cu tot cu copilul. Astfel ca tu, atata timp cat esti intr-un proces, el sa nu iti poata lua copiulul.
Nu stiu cat de atasat este el de copil, dar exista riscul sa il ia de langa tine, doar pentru a-ti face tie rau, asa ca in cazul meu....desi cel mai mare rau il face, in cele din urma ....din pacate...copilului.
Mult succes si CURAJ!
Nu indura nimic. Si eu am indurat...si nu exista cale de indreptare, sa stii.

Va multumesc din suflet pentru sfaturi...sunt atat de fraiera ; inca mai sper ca nu se va ajunge la separare...sper pana-n ultima clipa dar voi tine cont de ceea ce mi-ati scris.

Mamica draga, ar fi benefic pentru tine sa tii cont de sfaturile de mai sus. Daca continui sa locuiesti in casa lui, toata viata vei fi umilita si amenintata cu datul afara.
Daca totusi mai speri, incearca sa-l convingi sa va mutati impreuna, voi trei, in alta locuinta, cu chirie, vezi cum reactineaza.
Acum chiriile sunt mai mici, poti sa-ti inchiriezi o garsoniera la preturi modice.