În privinţa celui de al doilea motiv de strămutare,art.37 alin.2 c.pr.civ. dispune că “bănuiala se socoteşte a fi legitimă ori de câte ori se poate spune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor pricinii, calităţii părţilor sau vrăjmăşiilor locale”. În practică, acesta este cel mai frecvent motiv de strămutare invocat. Circumstanţele invocării lui au un caracter general, legiuitorul având în vedere împrejurări de o gravitate însemnată care ar putea pune în primejdie obiectivitatea şi imparţialitatea judecătorilor.
Partea care invocă bănuiala legitimă trebuie să dovedească împrejurările ce o determină să aprecieze neobiectivitatea instanţei de judecată. Numai motive sau împrejurări serioase şi certe, din care să reiasă imparţialitatea judecătorilor sunt de natură să îndreptăţească o asemenea cerere. Invocarea unor greşeli de judecată (respingerea unei probe solicitate, pronunţarea unei hotărâri interlocutorii care face să se prefigureze rezultatul judecăţii etc.) nu pot constitui temeiuri suficiente pentru strămutarea pricinii, acestea fiind îndreptate prin exercitarea căilor de atac.
~ final discuție ~