Relatie cu o minora

Depinde foarte mult de situaţie. Dacă vă interersează răspunderea dvsa. penală, aceasta ar putea fi incidentă, în funcţie de situaţie. Fata are peste 15 ani, şi , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de act sexual cu un minor, veţi putea răspunde doar dacă aveţi calitatea de tutore, curator, profesor, supraveghetor al minorei ( vedeţi art. 189 Cod penal) .
Mai sunt o serie de fapte pentru care aţi putea răspunde, de pildă seducţia. Dacă îi faceţi promisiuni de căsătorie, pentru a o determina să se mute la dvs. , şi aveţi relaţii sexuale, ulterior o trimiteţi înapoi acasă, iarăşi, puteţi răspunde.
Un minor de vârsta aceasta nu are dicernamânt şi este gata să se arunce în valurile vieţii cu uşurinţă, doar pentru a simţi gustul libertăţii şi pentru a scăpa de sub tutela părinţilor.
Parinţii o bat şi o ceartă? Nu cumva tocmai relaţia cu un bărbat de 22 de ani este cauza?
Dacă o luaţi acasă, această fată va mai merge la şcoală? Va mai fi interesată de şcoală? Va fi doar o aventură de vacanţă?
Gândiţi-vă şi dvs. bine, cu maturitatea celor 22 de ani, la cât rău i-aţi putea face acestei fetiţe. Poate că o puteţi lua acasă, şi poate că nicio autoritate, în final, nu vă va putea pune opreliţti relaţiei, dar oare va dura? ?
Mai mult eu nu am ce să vă spun, însă mi-ar plăcea să cred că veţi reflecta mai mult înainte de a face un astfel de pas.

sunt cu ea de 1 an si am hotarat ca daca vine la mine sa invete la fel de bine sa isi continue scoala pana la final si mai departe daca ea vrea...inapoi acasa nu va mai merge deoarece sunt foarte hotarat...vroiam sa stiu daca voi raspunde penal si daca imi va putea face ceva...si de seductie nu e vorba..va multumesc!

Asa cum v-a explicat distinsa d-na consilier , daca nu exista promisiuni de casatorie , daca relatiile intime sunt consimtite de minora si nu au avut sau nu au loc in prezenta altor minori sansele de a fi inculpat sunt infime.
Mai ramane totusi , latura morala a problemei si cea discrenamantului unui major , raportate de viata viitoare a minorei .
Nu are importanta prea multa "hotararea" dvs daca va exista incalcare a legii , in sensul aratat si de distinsa doamna consilier , veti raspunde penal.
Eu cred ca dand dovada de o mai mare maturitate , amandoi , ar trebui sa mai asteptati ca sa luati cele mai bune decizii , mai ales de comun acord , iar rezultatul acestora sa nu insemne "suferinta" , chiar morala viitoare a unui copil inca insuficient de maturizat pentru a lua o decizie privind viitorul sau ..
Fiind singurul care veti decide , cel putin din punctde vedere moral , in caz de esec , culpa va va apartine.
Totusi , la numai 22 de ani , "esec" si "moral" sunt doar niste simple cuvinte fara prea mare valoare , iar la aceasta varsta , se pare , ca este mult mai important prezentul cu senzatiile sale de moment.
Ar fi bine sa mai reflectati !
Niciodata gandirea pe termen lung nu a stricat , din contra ...