Proces de divort cu minor

Doamna va rog sa ma credeti,am incercat toate metodele dar sotia mea este subjugata de proprii ei parinti,ea avand doar 4 clase parintii ei au facut tot ce au vrut ei cu ea.O singura multumire am in aceasta relatie ca am reusit sa o aduc cu picioarele pe pamant,pt ca ea traia in lumea ei si inca un lucru ca am facut fetita care este foarte frumoasa si imi seamana in orice privinta si ca este foarte desteapta ,pt ca la varsta ei de 6 ani citeste din carti etc

Eu nu stiu daca un credit fara stirea celuilalt sot e chiar un pretext, asta inseamna ca unul dintre soti ascunde ceva chestiuni, ca minte, ca nu exista o buna comunicare in cuplu, ca sunt frustrari adunate si nespuse, prin urmare si certuri curente, motive mai mult decat suficiente de divort.
Incercati sa ajungeti la o intelegere cu sotia in privinta pensiei, sa stabiliti o suma exacta cu care sa contribuiti sau, mai mult, in limita careia sa contribuiti in natura: haine, mancare, rechizite, plata scoala/afterschool/cursuri etc.

eu zic ca aavdn din vedere nivelul general al societatii si educatia....si faptul ca multe femei supaorta enorm pentru a-si pastra o familie....motivul ca divortezi pentru un credit ( facut din banii exclusivi ai celuilalt sot ) nu este un motiv temeinic de divort.....a, daca ar contribui si sotia la plata lui ar fi altceva....stiu , scade bugetul familiei, dar acest poate creste si daca isi ia un loc de munca

Problema dupa parerea mea este mult mai complexa si nu tine neaparat de cat isi doresc sotiile sa-si tina o casnicie!
Tine de faptul ca mariajele se fac mult prea repede, sfidand o minima si serioasa cunoastere a celuilalt, speranta ca acele parti pe care nu le inghitim la celalalt le putem corecta si indrepta pe parcursul mariajului, asteptari mult prea mari de la celalalt fata de cat ne poate oferi, speranta ca aparitia unui copil poate sa "dreaga busuiocul" si daca nu a mers cu primul copil il mai facem si pe al doilea, etc.
O evitare permanenta a realitatii doar de dragul unei casatorii....O eventuala nesiguranta in viata si dorinta la unii de a parveni si "de a se ajunge" prin mariajele facute, si toate aceste lucruri se razbuna odata si o data in viata.
Daca cei care ar suferi ar fi numai adultii, pana la urma, cel putin din partea mea, nici o paguba! Din pacate, in acest joc, pana la urma murdar, sunt aruncati si copii, lucru dupa parerea mea foarte trist si condamnabil. Raman cu traume evidente de-a lungul vietii si mai mult mamele decat tatii au "grija" sa-i puna in linia intai la batalie. Practic se trage cu tir continuu asupra copilului. Va recunoaste cineva asa ceva ? Vai, nu ! Copilul pe care el il apara si nenorocitul (celalalt parinte) este cel care-l chinuie si le face viata amara.....Si as putea concluziona, spunand, vai, noua, fiinte umane !

Va multumesc din suflet ca mi-ati raspuns la intrebarile mele si ma ajutat foarte mult.Dumnezeu sa va de-a sanatate si putere de munca.Sunt pregatit sa merg la proces.Ce o fi o fi