Incep prin a ruga moderatorii sa nu stearga acest mesaj si acest topic, si continui prin a indemna cititorii acestui mesaj sa nu se oripileze si sa nu refuze eventualitatea, pe care o voi prezenta. Stiu, ca voi deranja, enerva, supara prin aceasta parere, dar va rog priviti-o macar ca pe o posibilitate. Analizati-o sub intrebarea, oare este posibil? se leaga cu ce vad la nivel international?
Sa incepem (cu teama ce-i drept): Casnicia, familia in general, este, din pacate, o institutie din ce in ce mai subrezita. Atat barbatii cat si femeile, amana data unei eventuale casatorii, fie din motive financiare, fie profesionale, fixandu-si in ultimii ani alte prioritati. Nu e rolul meau sa judec aceste alegeri. Copiii se nasc din parinti din ce in ce mai "maturi" (peste 30 de ani primul copil). Divorturile sunt, iarasi din pacate, la ordinea zilei. Tot mai multe femei, care si-au castigat independenta financiara si profesionala isi "permit" sa divorteze. Mentalitatea sociala schimbata, nu mai combate concubinajul. Rata ridicata a divorturilor a schimbat si reactia celor din jurul nostru (nimeni aproape nu mai spune, "vai, cum sa divortezi cu doi copii, sau vai, cum sa-ti parasesti sotia pentru amanta, vai ce-o sa zica lumea daca divortezi"). Prin urmare, divortul a ajuns ok. Copiii nascuti in afara casatoriei, nu mai sunt stigmatizati si nici mamele lor. In paralel cu demonetizarea institutiei casatoriei au aparut organizatiile, care cer drepturi pentru minoritatile sexuale. In paralel cu recunoasterea si acceptarea acestora, in multe tari au fost legalizate si casatoriile homosexuale. Astfel, societatea "se obisnuieste" din ce in ce mai mult, cu cupluri care se destrama, cu copii din afara casatoriei, cu familiii monoparentale, cu copii, nu doar crescuti de mame, dar si de tati, si treptat imaginea traditionala a cuplului, el munceste, ea sta la cratita si face copii, se destrama. La fel se dizolva si imaginea doar a mamei cu copilul in carut in parc, doar mama cu sugarul in brate, doar mama schimband pampersi. Din ce mai frecvent, o imagine cu tatal facand aceste lucruri, devine cotidiana si deci acceptata si incurajata. Dar cum ar fi daca aceste imagini, cu care am inceput deja sa ne obisnuim, sa nu mai fie cu tatal, ci cu "tatii" sau nu doar cu mama, ci cu "mamele".? Una din cele mai importante batalii pe care organizatiile homosexuale le duc azi sunt pentru "pasul urmator". Respectiv, nu doar acceptarea casatoriilor, dar si acceptarea adoptiei de copii!!! Pentru a obtine toate aceste drepturi este necesar sa fie distruse imaginile traditionale pentru a se putea implementa unele noi!
La asta putem adauga sursa de provenienta a custodiei comune, raspectiv tarile nordice, care sunt si cele mai tolerante fata de homosexualitate. Chiar si in America, incetatenita, pe drept sau nu, ca exemplu al democratiei, exista multe state in care custodia comuna nu este promovata si asta pentru ca exista multe comunitati americane extrem de traditionaliste. Oare cum a ajuns Romania mai "democrata" ca America?
In fapt, desi exista multe cazuri, nu stiu daca majoritare sau minoritare, in care custodia comuna e un lucru bun, ea nu avea nevoie de a fi legiferata. Caci necesitatea legiferarii rezida fie din "aparitia" unor situatii reale ce trebuiesc consfintite de leguitor, caci in absenta unei legi in materie ele raman "in afara cadrului legal" (sa fi avut rolul de parinte nevoia de a fi consfintit de codul civil? in sensul a ce trebuie sa faci pentru copilul tau? trebuia oare sa existe un text de lege care sa-ti reglementeze implicarea in viata copilului tau?), fie in dezincriminarea unor fapte/situatii (cum a fost celebru art al c.p care viza incriminarea homosexualitatii). In cazul despre care vorbim, si anume custodia comuna, ce realiate sau incriminare trebuia prevazuta de leguitor? Asa cum am mai spus, personal cred ca nu exista niciun text de lege care sa te faca dintr-un parinte nemernic un parinte bun, cat nici invers. Atunci ce urmareste aceasta lege? Eu spun, cu subiectivismul si limitele mele mentale proprii, ca aceasta lege urmareste subminarea rolului mamei, desfiintarea credintei conform careia copilul, mai ales cel mic, este in primul rand legat de imaginea femeii, adica a mamei! odata distrusa institutia familiei mai ramanea de distrus institutia maternitatii. Doar facand, in mod institutionalizat, din copil minge, 15 zile la mama, 15 zile la tata, vom mai face un pas catre "Lumea Unisex"! (parfumuri unisex, ochelari unisex, sandale unisex, ceasuri unisex etc) si deci Parinti Unisex (concediu maternal/paternal, alocatie maternala/paternala etc) si dupa ce vom fi demonstrat ca unui bebe ii e la fel cu mama sau cu tata (am zis la fel, nu mai bine spre deosebire de mai rau), ca intre rolul mamei si cel al tatalui putem pune un semn de egalitate, adoptiile in cuplurile homosexuale vor avea drumul deschis! Ce lume "frumoasa" lasam copiilor nostri!
Cel mai recent răspuns:
adi_2010 , utilizator
22:05, 16 Octombrie 2012