Da, art.3 din lege prevede acest lucru, dar sunt situatii, ca in cea aratata, in care lichidatorul nu a inregistrat toti salariatii in tabelul creantelor.
Revin si spun:
Daca lichidatorul nu face acest lucru sau daca ar exista o omisiune in ceea ce priveste inregistrarile salariatilor /creantelor = salariilor /......, iar firma este radiata din Registrul comertului, potrivit legii insolventei, odata ce firma este desfiintata= nu mai exista, salariatul creditor nu va mai avea cum sa-si recupereze drepturile salariale restante.
Sunt situatii cand, in timpul procedurii insolventei, in timpul judecarii procesului de intrare in faliment a firmei, salariatul creditor este anuntat de lichidatorul firmei de insolventa sau nu.
Lichidatorul judiciar ar trebui sa notifice salariatii in legatura cu faptul ca le inceteaza contractele de munca datorita falimentului.
De aceea, odata ce salariatul nu a fost notificat de lichidator, salariatul trebuie sa intrebe
care este lichidatorul societatii si sa ia legatura cu acesta. Dar, de multe ori, lichidatorul nici nu raspunde/ nu exista intelegere din partea acestuia.
Asa s-a intamplat si in exemplul dat de mine mai sus, cand:
- salariatul creditor Ciornea Radu a depus personal o cerere in instanta si a castigat toate drepturile salariale, lichidatorul platindu-i toti banii datorati de societatea falimentara.
- in schimb, colega sa de serviciu, Constantin Florentina, nefiind inscrisa de lichidator pe lista creditorilor, dar si pentru faptul ca nici aceasta nu a depus personal o cerere, nu a primit nici un ban de la lichidator.
Daca si lichidatorul il va inscrie, cu atat mai bine, dar dupa cum se observa din cele scrise pe acest site, salariatul nu are cunostinta de asa ceva.
Asa ca ...., salariatul nu trebuie sa aiba incredere in nimeni, ci sa-si urmareasca interesul si sa depuna personal o cerere de pretentii in dosarul cu pricina, pentru a nu avea vreo surpriza neplacuta.
Situatiile expuse de dvs sunt foarte putine ..
Da, dar nu trebuie sa dam ocazia la situatii mai multe de acest gen.
De aceea, fiecare salariat trebuie sa lupte personal pentru drepturile sale salariale.
Un alt exemplu extraordinar de bun ( un caz concret din viata ) este si cel al tatalui meu care, desi in timpul lichidarii societatii unde a lucrat a depus la lichidator 2 cereri pentru eliberarea unei adeverinta de munca ( cu salariile si sporurile cu caracter permanent ), acele cereri au fost depuse la dosar in instanta, dar totusi judecatorul sindic Cojocaru Valentin care a judecat cauza a dispus inchiderea procedurii fara rezolvarea tuturor cererilor.
Tatal meu, desi a formulat cele 2 cereri, nu a fost citat si nu a avut calitatea ca parte in acel proces, fiind refuzat atunci cand a solicitat dosarul spre a fi studiat la arhiva instantei. Iar ca sa-l poata studia, ca sa poata afla ce s-a intamplat, de ce nu i s-a rezolvat cererea, s-a folosit de un artificiu si a solicitat conexarea lui la un alt dosar.
Toate cererile salariatilor au fost blocate in timpul lichidarii, societatea fiind radiata, astfel ca in prezent, nemaiavand nimeni calitatea de a elibera adeverinta solicitata, situatia a ramas in aer.
De aceea, daca ar fi formulat personal o cerere in instanta prin intermediul careia ar fi solicitat obligarea lichidatorului la ....., atunci ar fi rezolvat situatia.
Astfel ca tot patitul este priceput.
Situatii asemenatoare pot fi solutionate diferit ...instanta nu era obligata sa solutioneze acele cereri intrucat nu erau adresate acesteia , ci lichidatorului ..
Istanta de judecata nu se poate pronunta asupra unor lucruri care nu s-au cerut, extra petita, sau sa acorde mai mult decat s-a cerut , plus petita
Da, cererea salariatului era adresata lichidatorului, dar era obligatia lichidatorului in timpul lichidarii sa raspunda la cererea salariatului si sa-i elibereze o adeverinta.
Lichidatorul trebuia sa raspunda la toate cererile, in locul angajatorului.
Instanta nu era obligata sa solutioneze acele cereri daca nu erau adresate acesteia, dar lichidatorul le-a introdus in cauza prin depunerea lor la dosarul ce s-a aflat pe rolul instantei.
Iar regula este ca intr-un proces trebuie rezolvate toate cererile partilor, indiferent daca sunt cereri principale, ...
Daca judecatorul nu trebuia sa se pronunte si putea sa le evite, de ce au mai fost puse in dosar la instanta, de ce nu a facut nici o referire la acestea ?
In mod constant, practica si doctrina au apreciat ca prin dispozitiv trebuie rezolvate toate cererile partilor, indiferent daca sunt cereri principale, accesorii sau incidentale.
Nu este procedural ca instanta sa se pronunte selectiv, doar cu privire la unele cereri.
Daca tatal meu lua atitudine la momentul oportun si se agata de acel proces, tinand cont de obligatiile unui lichidator, situatia ar fi fost alta ... Nu ar fi pierdut ocazia ca la momentul oportun sa-si fi rezolvat problema.